DOAR ALBASTRUL A MAI RĂMAS DIN TRICOLOR: DAR NU PENTRU MULT TIMP

Gabriel Pleşea

Roşul şi galbenul au fost smulse din Tricolorul românesc şi au fost puse pe steguleţele de avertizare care au însoţit recentul raport al Comisiei Europene în scopul, vorba din titlul editorialului lui Grigore Culian, de ”a bate şaua, ca să priceapă iapa”. Românească, bineînţeles. Nu reiau aici problemele dezbătute în analiza, pe drept dură, a editorului săptămânalului New York Magazin. Poate fi citit (ori recitit) în ediţia New York Magazinului din 24 mai a.c. (pe websitul http://www.nymagazin.com). Aş reaminti doar că ani de-a rândul avertizările, privind neîndeplinirea de către România a condiţiilor de aderare la Comunitatea Europeană, au fost reluate şi amplificate de analişti politici, editorialişti şi corespondenţi care au contribuit la descifrarea marasmului românesc după Decembrie 1989, unii dintre ei chiar în paginile New York Magazinului.

Procesul anevoios, şi ruşinos, al aderării României la Comunitatea Europeană a început odată cu revolta populară anticomunistă din Decembrie 1989. În acele zile fierbinţi, din galbenul de pe Tricolor, revoluţionarii adevăraţi au smuls însemnul blestemului care a încătuşat România timp de cincizeci şi ceva de ani: stema RSR, lăsând în drapel o gaură. Ca să nu se pună la loc stema regală, bolşevicul Ion Ilici Iliescu, ajutat, printr-o deloc regală strângere de mână, de însuşi regele, a umplut gaura cu un petic numit ba tranziţie, ba imitare de modele (suedez de preferinţă), ba ”democratizare”, când, în fapt nu a fost decât o sinistră continuare a sistemului securo-comunist, prelungit într-unul, vorba lui Băsescu, ”ticăloşit”.

Mai a rămas albastrul, simbolizând cerul, libertatea, optimismul, încrederea şi tot ce e bun sub soare. Comisia Europeană s-a gândit, fără îndoială, ce să facă cu el. Albastrul românesc va fi amestecat în albastrul drapelului Comunităţii Europene, pe care stau în cerc, precum cavalerii Mesei rotunde, stelele galbene la care au fost reduse statele membre.

Şi, uite aşa, s-au terminat culorile Tricolorului Românesc. Bolşevicii, comuniştii, criptocomuniştii, neocomuniştii şi toţi pocăiţii la social democraţia pecero-feseno-pedesero-pedesistă, laolaltă cu lichelele, javrele, jigodiile, rezistenţii prin cultură, mandatarii şi revoluţionarii para-certificaţi, dar şi cu securiştii vor cânta cu nostalgicele lor guri ştirbe ”Trei culori cunosc pe lume…”. O lume a Comunităţii Europene, în care România va fi acceptată la 1 ianuarie 2007. Nu fiindcă România va fi îndeplinit la aceea dată condiţiile de a se alinia complet la standardele democraţiilor tradiţionale, ci pentru că Consiliul Europei nu va mai avea culori din Tricolorul românesc, cu care să confecţioneze alte steguleţe de avertizare.