INCREDIBILITATEA COMISIEI PREZ-BĂSEASCĂ

Gabriel Pleşea

Din momentul în care Paul Goma a fost exclus din Comisia prezidenţială, însărcinată de Traian Băsescu să întocmească un raport ” ştiinţific” (după ”standardele procedurale” ale socialismului ştiinţific de tristă amintire) pentru investigarea crimelor comuniste în România, aceeaşi Comisie şi-a pierdut şi credibilitatea şi menirea. Nici măcar nu se mai pune problema că prestigiul coordonatorului Comisiei, Vladimir Tismăneanu, a fost iremediabil terfelit, de data aceasta mult mai mult decât în cealaltă cacealma în care autoritatea în materie de istorie a mişcării comuniste a fost crunt manipulată de Ion Ilici Iliescu într-un ”mare şoc din finalul unui secol scurt”. Acum se pune problema inabilităţii evidente a structurilor post-decembriste de a gestiona şi de a condamna moştenirea preluată de la dictatura criminal-bolşevică. Acum se vede cât de necesară este, chiar la această dată târzie, legea lustraţiei menită să limiteze accesul celor care au deţinut funcţii în aparatul comunist-represiv la posturi publice în România post-decembristă. În fapt, legea i-ar scuti de dezvăluiri neplăcute pe cei care s-au obişnuit să fie mereu în faţă şi în apropierea puterii.

Dacă urgenţa cu care a fost decretată crearea Comisiei laolaltă cu termenul extrem de scurt declarat necesar redactării raportului final (şase luni!) dezvăluie o crasă superficialitate, tot aşa componenţa Comisiei lasă de dorit. Într-o scrisoare adresată preşedintelui Băsescu, Paul Goma, exclus de Vladimir Tismăneanu pe motive strict personale şi înlocuit cu dubiosul adormit prin cultură Nicolae Manolescu, îşi exprimă opinia că unii membri, precum Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Mihnea Berindei sau Al. Zub, deşi excelează în domeniile lor, nu cunosc istoria contemporană a României. Pe o notă personală, ne-a surprins acceptul de a face parte din Comisie al lui Constantin Ticu Dumitrescu, care are deja de înfruntat metehnele instaurate la CNSAS de emisarii partidelor încă tributare mentalităţii pecero-securiste. Tot aşa, Marius Oprea, preşedintele recent infiinţatului Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului, care a şi declarat că ”nu era nevoie de constituirea unei comisii prezidenţiale (ci) doar ca preşedintele să condamne oficial comunismul şi că mult mai eficientă ar fi fost crearea unei legi în acest sens.”

În bună tradiţie dâmboviţeană, crearea Comisiei prezidenţiale a dat naştere la controverse şi dispute aprinse. Unii au salutat-o, alţii au repudiat-o. Alţii au scăldat-o, afirmând că nu era nevoie de Comisie, dar că e nevoie de raportul pe care-l coordonează Vladimir Tismăneanu. Artileria grea a fost activată să bombardeze cu dezvăluiri fulminante la adresa coordonatorului (numit în ediţia de sâmbătă 13 mai a cotidianului Ziua drept ”agentul Volodea”) în timp ce câţiva editorialişti de serviciu au semnat luări de poziţie în favoarea sa. Una dintre ele ni s-a părut cel puţin ciudată. ”I s-a reamintit d-lui Vladimir Tismăneanu că este evreu — ceea ce e un antisemitism clar şi jegos”, scrie Liviu Antonesei, în Cotidianul şi în New York Magazin. Poate ar fi cazul să amintim că în America, multe dintre personalităţile vieţii politice, economice, sociale şi culturale îşi afirmă în mod public originea evreiască ”I am Jewish”, sau sunt prezentaţi ca atare de alţii, printre ei ne-evrei, şi nu am auzit pe nimeni să califice anunţul drept ”un antisemitism clar şi jegos”. Deci, să semnalăm antisemitismul acolo unde este cazul şi să nu trivializăm prin condamnări de circumstanţă. Nu-i vorbă că tot Liviu Antonesei îi reproşează lui Paul Goma ”absenţa” din Comisie, când realitatea e că acesta a fost ”expulzat” de Vladimir Tismăneanu pe motiv că Paul Goma a publicat pe internet scrisori de-ale tatălui său.

După câte am citit, crearea Comisiei prezidenţiale a fost mai mult contestată decât salutată. Cred că explicaţia cea mai pertinentă a inutilităţii şi, ca urmare a ultimelor dezvăluiri, a lipsei de credibilitate a Comisiei, o aduce Dorin Tudoran, într-un editorial intitulat ”Comisii de futilitate publică” (Jurnalul, 11 mai 2006), în care politologul motivează de ce a declinat invitaţia lui Vladimir Tismăneanu de a face parte din Comisie: ” Necesitatea «analizei ştiinţifice» pretinsă de dl. Băsescu este un pretext rizibil. Comisia—o futilitate. Iar eu nu pot fi parte a unei futilităţi rizibile prin care dl. Băsescu încearcă să îmbrobodească opinia publică, ascunzându-şi lipsa voinţei politice de a condamna comunismul şi crimele sale în spatele unei comisii.” O altă opinie demnă de semnalat este aceea a lui Vladimir Alexe, exprimată în editorialul ”Agentul Volodea” (Ziua, 13 mai 2006): ”Comisia Tismăneanu va elabora până la toamnă câteva zeci de pagini de acuzaţii, care să prezinte «comunismul român» drept criminal. Dar—atenţie—fără să se facă referiri la autori. Cum se ştie, nu există crimă fără autor. O crimă este întotdeauna personalizată. Or Comisia Tismăneanu—evitând să facă vreo referire la adevăraţii criminali ai comunismului—va pasa, voalat, responsabilitatea pentru introducerea şi perpetuarea comunismului pe umerii întregului popor român. Şi nu a adevăraţilor autori.”