CINE SE ASEAMĂNĂ SE ADUNĂ. LA GOLDEN BLITZ !

Liviu Antonesei

Finalul săptămînii trecute, ba chiar şi începutul acestei săptămîni, au aparţinut preşedintelui Băsescu. Băsescu – cu B, de la Becali. A fost un spectacol total. One man show pe toate ecranele şi la toate orele de vîrf, de vîrfuleţ, ba chiar şi în afara acestora. A reuşit să eclipseze pînă şi „Meciul Secolului”, „Meciul Mileniului”, „Meciul unei Naţiuni” şi toate celelalte exagerări debiloide, formule atît de potrivite televiziunilor noastre cu minte puţină, dar cu dorinţă de audiomat mai mult decît hapsînă. Miercuri preşedintele l-a convocat pe dl. Tucă într-o ediţie specială, ca să anunţe naţiunii că a băgat divorţ de dl. Tăriceanu, pe care nici nu l-ar fi acceptat de prim-ministru decît din motive conjuncturale. Primind, ca un fel de cîine în călduri, semnalul de la preşedinte, joi, dl. Becali îl jigneşte incalificabil pe premier. Preşedintele se dă lovit şi ameninţă că nu mai merge la meci. Şi nu se duce. Premierul se duce, dar stă în tribune cu poporul. Preşedintele recuperează energic– plictisit să stea singurel la Cotroceni, organizează un chef monstru cu Gigi Becali, cel cu jignirea la premier!, sub ochii tuturor televiziunilor şi în faţa tuturor teleobiectivelor. Că doar cine se aseamănă se adună. La Golden Blitz, de bună samă. Cîtă vreme Gigi s-a deplasat în Piaţa Universităţii să-şi salute echipa, preşedintele l-a aşteptat cumincior, cu paharul în mînă. La spartul chefului, spre dimineaţă, preşedintele urcă la volan şi pleacă în raliu pe străzile Capitalei, să facă nani – că era cam ostenit. În presa de vineri, preşedintele e pe prima pagină a tuturor ziarelor – ba ciocnind cu Gigi, ba căutînd volanul maşinii înainte de start. În mai puţin de 24 de ore, pozele şi imaginile TV fac turul mapamondului, România afirmîndu-se o dată mai mult. Cu preşedintele său. Şi cu ce se pricepe acesta să facă mai bine.

Uşor mahmur, sîmbătă preşedintele pleacă în pelerinaj pe la locurile în pericol de a fi inundate de apele Dunării. Marinar încercat, nu îi este teamă nici de băutură, dar nici de apă! Dacă nu e de băut, desigur. Hărţuit de presă, preşedintele tuturor românilor, băutori enrgici ori abstinenţi, dă şi primele explicaţii privind comportamentul măcar insolit al dumisale. E şi el unul din cele 22 de milioane de români şi are dreptul să se bucure, ba chiar să se şi îmbete. Răspuns greşit! Nu e doar unul din cei 22 de miloane, ci este singurul preşedinte în exerciţiu al României. Şi, tocmai din pricina acestei situaţii excepţionale, trebuie să se abţină de la bucuriile prea spectaculoase. Şi trebuie să fie respectuos cu legea mai abitir decît oricare dintre noi, cei 22 de milioane. Lege, mă refer la cea a Codului Rutier, pe care o promulgase chiar în săptămîna precedentă. Totuşi, ceea ce i se permite cetăţeanului de rînd, matrozului, nu i se permite preşedintelui. Nimeni nu l-a obligat pe dl. Băsescu să fie preşedinte, D-Sa a ales să candideze pentru această postură şi a cîştigat-o. Doar că din momentul în care a ajuns în post, a ajuns şi cu toate constrîngerile pretinse de „fişa postului”.

 Luni, glumeţul domn Ponta face o propunere juridică revoluţionară – toţi cei aflaţi în procese din pricina consumului de alcool la volan să fie exoneraţi de vinovăţie, iar procesele suspendate. În temeiul articolului 14 din Constituţie – „Nimeni nu e mai presus de lege” – propunerea are, desigur, un just temei şi doamna Macovei ar trebui să dea un răspuns favorabil. De ce unii beţivani să fie iertaţi, iar alţii amendaţi sau condamnaţi? În acelaşi timp, Jiji îl mai jigneşte de cîteva ori pe premier, aşa că i-a căzut cu tronc marinarul. Cum se vede, băieţii ăştia chiar se iubesc! Tot luni, dl. Blaga îşi dă cu presupusul că preşedintele n-ar fi fost chiar de tot beat. Decît să se pronunţe hazardat, mai bine ministrul Internelor ar dispune, ca data viitoare, poliţaii din escortă să-i pună preşedintelui fiola înainte de a se arunca voiniceşte la volan! În fond, alcoolemia preşedintelui e irelevantă – importante rămîn băuta cu dl. Becali, hăhăiala penibilă, îmbrăţiţările şi pupăturile cu patronul Stelei, paharele cărate la gură sub ochii întregii lumi şi urcarea iresponsabilă la volan. Cu alte cuvinte, mahalaua în care a reuşit să coboare cea mai importantă funcţie din stat. Nici măcar Ceauşescu, aşa nebun cum era, nu reuşise s-o coboare într-atît.

N-am avut noroc la preşedinţi. Primul a înnebunit şi avea vise dinastice. Al doilea era groaznic marcat de model şi avea o slăbiciune nesănătoasă pentru mineri. Al treilea s-a fixat imobil în efigia lui Cuza şi n-a mai mişcat din cadru timp de patru ani, nici picurat cu ceară. Cel mai recent are naturelul exaltat şi apucături portuare. Era mai bine să fi putut opta în 1990 pentru monarhie. Măcar regii sînt educaţi de la naştere să conducă. Ţara, vreau să spun, nu băuţi la volan! Asta e – mîndră corabia, meşteri cîrmacii! Cum noi i-am produs, să ne fie de bine şi să-i păstrăm mîndri în manualele de istorie. Alături de Jiji şi de modelul său exemplar, Mihai Viteazul!