DL. ORBAN TREBUIE SĂ-ŞI IA TĂLPĂSIŢA – LA ORIGINI!

Liviu Antonesei

PNL-lui nu-i ajunge cît scade în sondaje, mai scoate în faţă şi tot felul de feţe neprizabile ca să-şi grăbească prăbuşirea. Să pui purtător de cuvînt al partidului un ins inspid, inodor şi incolor, dar agasant, precum dl. Nicolăescu este măcar o lipsă de fler. După ce că a bălmăjit o reformă a sănătăţii care a iritat pe toată lumea şi a a fost atacată în zeci de puncte la Curtea Constituţională, respectivul domn poartă vorbele partidului dumisale cu o morgă atît de antipatică de-ţi vine să-ţi dai palme. Sau să i le dai! Să nu reuşeşti să te desparţi, elegant desigur, dar foarte decis, de dl. Dinu Patriciu înseamnă să-ţi legi o piatră de moară de gît şi de picioare. Să-i afişezi şi pe antipaticii miniştri de la Finanţe şi Apărare, nici nu ştiu ce mai înseamnă. Cel dintîi gînvăveşte una pe la televiziuni şi face alta, cînd e strîns la colţ de disperarea bugetară provocată de o lipsă cronică de imaginaţie şi de o gîndire fiscală pe măsură. Celălalt o dă cu bîta în baltă, ba cu psihologa din subordine, ba cu jurnaliştii pe seamă cărora vrea să pună propria imbecilitate şi vizibila incompetenţă.

Dar PNL-lui nu-i ajunge această scădere dramatică din sondaje, aşa că dă liber la spectacol şi altor personaje mai degrabă de toloacă şi cîrciumă decît politice de la inimitabilul Pinalti la grobianul Orban. Mare criză de cadre trebuie să fie la PNL şi nici măcar n-am coborît în teritoriu! Dl. Orban era oricum unul dintre cei mai antipatici politruci liberali, cu un efect pur şi simplu devastator asupra imaginii partidului, victimă eminentă a jurnaliştilor dornici de scandal. Iar în vremurile noastre, un jurnalist care nu e (şi) de scandal nu-şi ştie pur şi simplu meseria, atît de bogate în aberaţii, ticăloşii şi imbecilităţi sînt aceste vremuri. Fără îndoială, în ce-l privveşte pe dl. Ludovic Orban, e cum nu se poate mai adevărată constatarea psihologilor şi psihiatrilor că d-sa a avut mari probleme în copilărie, că or fi în definirea identităţii ori în relaţiile cu mama, nici nu mai contează. La un moment dat, am fost chiar cuprins de un de milă, de un fel de compasiune, cînd îl vedeam cum se agită să fie băgat în seamă de camerele de televiziune. Mai scăpa un atac la PD şi Băsescu, şi-mi spuneam că tot e bine că cineva mai încearcă să arate că soarele e plin de pete. Cînd a apărut pe internet filmul cu băutul direct din sticlă şi cu dansatul pe mese, am fost chiar tentat să-l apăr, pe ideea că oricine se poate descheia la haină în privat. Doar că spaţiul unui restaurant e mai degrabă public, de accea s emai numeşte şi local public!

Acum, însă, îmi dau seama că un asemenea ins nu poate fi, nici nu trebuie apărat. Declaraţiile dumisale despre cele trei doamne politice, colege de partid sau de alianţă, sînt incalificabile. Incalificabile nu doar pentru un politician, ci pentru orice bărbat demn să poarte acest nume. Şi a recidivat, cînd televiziunile i-au dat ocazia, încercînd teoretic să se apere. De unde se vede că problemele din copilărie continuă, dl. Orban dovedindu-se tot mai mult un purtător ilegal de pantaloni. Acest tip de declaraţii îl situează automat în vecinătatea d-lui Vadim Tudor, chiar la dreapta acestuia, unde i-ar cam fi locul, politiceşte vorbind. Deşi, pe ultimul încă nu l-am văzut, deocamdată, dansînd pe mese spre bucuria chivuţelor, nici mînjînd-se pe faţă cu frişca de la tort.

Cum s-au simţit cele doamne în faţa vorbelor de maidan, emisie cu şmecherie de mahala de politrucul liberal, nu e greu să-mi dau seama. Şi pe două din trei, nici măcar nu le simpatizez ca gesticulaţie politică dar, dacă eşti pur şi simplu om, este imposibil să nu te situiezi mental în locul lor. Din păcate, nenorocirea e în altă parte. Cu excepţia d-nei Mona Muscă şi a unor replici înghiţite de unii lideri ai Alianţei, n-am sesizat vreo condamnare aplicată comportamentului huliganic al d-lui Orban. Dl. Tăriceanu, de pildă, pare să se simtă bine în aşa companie, altfel nu tăcea ca peştele la mîrlănie. Nu apreciez multe calităţi la preşedintele PNL, dar eleganţa vorbirii şi a comportamentului, atît de rare în politichia băştinaşă, sînt de necontestat şi le-am semnalat de cîte ori am avut ocazia. Ca şi aceea a lui Ion Raţiu pe vremuri, prezenţa premierului realizează un frumos contrapunct cu bădărănia fără frontiere a vieţii politice băştinaşe. Iar acum, acceptă spectacolele de neam prost ale d-lui Orban fără să clipească.

Desigur, un singur om nu poate schimba înfăţişarea mahalagescă a întreagii vieţi publice. Mai ales cînd Vadim, Jiji, Mitică şi toată liota de muhaiele, compensează din plin. Dar ceva putea face – delimitarea, excluderea din partid a d-lui Orban, trimiterea acestuia în mahalaua de origine, că la origini îl trimitem noi, jurnaliştii! Ar fi fost pentru elegantul nostru premier o probă de coerenţă cu sine, cu imaginea partidului, cu istoria acestuia. Dl. Tăriceanu nu a făcut-o. PNL va pierde o bună parte din electoratul feminin, dar şi din cel masculin – nu toţi bărbaţii sînt făcuţi pe măsura d-lui Orban, nu toţi bărbaţii sînt porci, cum crede şi cum o spune în glume cîteodată simpatice, folclorul urban.