ŞI LUPII SE SFÂŞIE ÎNTRE EI...

Grigore L. Culian

Vânătorii bătrâni spun că lupii atacă numai atunci când sunt în haită. Şi mai spun că, dacă împuşti unul dintre ei, ceilalţi se împrăştie, dar nu înainte de a smulge fiecare o halcă zdravănă din hoitul celui căzut la pământ. După ce vânătorii pleacă, lupii revin în acelaşi loc şi încep să se sfâşie între ei, pentru a apuca bucata cea mai mare din ce-a rămas...

Cam aşa s-a întâmplat săptămâna care a trecut la PSD, fostul partid-stat şi stăpân atotputernic, până mai ieri, peste toată prostimea română, fie că s-a numit FSN, PDSR sau, mai nou, PSD. Dar să urmărim evenimentele...

Joi, 16 martie, unul dintre lupii mari din PSD, Adrian Năstase, care mai era şi preşedintele Camerei Deputaţilor, a fost “împuşcat” (a se citi demisionat din funcţie), la două zile după ce lupii mai mici sau mai mari din partid au decis să-i retragă sprijinul politic. “Ştiu că, prin această decizie, se va deschide calea unor noi complicaţii politice. Scena politică va fi marcată din nou de convulsii şi de conflicte. Nu ştiu cine va câştiga această dispută şi cine va ocupa fotoliul de preşedinte al Camerei. Fără îndoială, o instituţie ca Parlamentul poate funcţiona foarte bine fără un om anume, în măsura în care funcţionează pentru oameni în general. Aş vrea să părăsesc acest fotoliu cu sentimentul că va începe o perioadă de normalitate şi de responsabilitate, care este refuzată de prea multe luni. Mecanismul care a stat la baza acestei demisii, va funcţiona în continuare, fabricând nu legi, nu bunăstare, nu justiţie, ci false probleme, în spatele cărora va rămâne ascuns un mare adevăr trist: nu construim altceva decât scenarii, nu conducem nimic, ci regizăm! Nu am reuşit decât să ne războim între noi, să ne răzbunăm, să ne disputăm funcţiile, să ne subminăm reciproc şi să ne apărăm teritoriile, uitând că nu sunt ale noastre, ci ale oamenilor care ne-au trimis aici cu un sens şi cu multă speranţă”, a declamat “victima”, de la tribuna Camerei, vorbind apoi de existenţa a două Românii: una a politicienilor, cealaltă a oamenilor obişnuiţi. În viziunea lui Adrian Năstase, prima se îndepărtează tot mai mult de cea de-a doua, iar la acest lucru contribuie toţi oamenii politici. El consideră că perioada care urmează este una decisivă pentru credibilitatea democraţiei în România: “Viitorul preşedinte al Camerei, oricare ar fi acesta, are datoria de a încerca să readucă spiritul parlamentarismului autentic, cel care inspiră respect şi demonstrează profesionalism. Va fi nevoie votul uninominal, întărirea Parlamentului, de noi formule de control a activităţii aleşilor”.

După acest discurs demagogic rostit în faţa deputaţilor, “sacrificatul” a mai discutat câteva minute cu reprezentanţii presei, susţinând că, prin gestul lui, a dorit să elimine ideea “responsabilităţii în devălmăşie” pentru problemele sale personale şi pentru cele din PSD!. El a precizat că acum simte că are o libertate de mişcare mult mai mare (sigur că are, când conturile bancare sunt pline ochi!) şi că va urmări cu atenţie dacă, în noile condiţii, PSD-ul va creşte în sondaje. Năstase zice că miza retragerii sprijinului politic a fost una personală şi nu s-a urmărit reforma partidului sau căutarea unei soluţii pentru lipsa de credibilitate. “Mai curând s-a căutat o formulă de ţap ispăşitor, care, pe fundal, avea şI sensul unei reglări de conturi. Nu pot decât să mă gândesc la viitor, prin prisma unui moment care înseamnă o evaluare a relaţiei mele cu unii dintre colegii de partid şi să mă întreb dacă reforma partidului o reprezintă excluderea mea printr-o variantă în care cei care au fost ‘campionii onestităţii şi moralităţii’ - aşa cum s-au prezentat la întâlnirea respectivă şi apoi în plan public, au fost Marian Oprişan, Marian Vanghelie, Dan Tudorache şi alţi câţiva colegi pe care nu-i numesc”, s-a plâns ex-preşedintele Camerei. Iată cât de jalnică poate fi ieşirea din scena politică (pe uşa din dos!) a celui care se credea stăpânul României. Până şi Ceauşescu a avut mai multă demnitate... 

Mirosind sânge proaspăt, restul haitei, până mai ieri cu botul pe labe, a sărit la atac: “El a spus, după ceea ce s-a întâmplat în urmă cu două zile, că e un om disciplinat, care a investit mult în acest partid, care a primit mult de la partid, care i-a dat mult acestui partid. Sunt convins că va avea înţelepciunea să iasă dintr-o perioadă mai grea, care, fără discuţie, nu-i face plăcere - nu ne face nici nouă plăcere - să ia o decizie bună. El are un potenţial politic care este încă important. Plăteşte pentru anumite lucruri care s-au acumulat în timp, dar sunt convins că va avea înţelepciunea să înţeleagă că tot aici în PSD este locul natural în care s-a afirmat şi mai are o şansă să se afirme şi în viitor”, zise “prostănacul” Mircea Geoană, preşedintele PSD, împins în faţă de Iliescu.

După ce Năstase şi-a anunţat demisia, Antonie Iorgovan, supranumit “părintele Constituţiei” (tot omul lui Iliescu) a declanşat un atac fără precedent la adresa fostului stăpân, susţinând că, odată cu demisia lui Năstase, partidul a scăpat “de o mentalitate, de un mod de a face politică” şi că acesta se afla în fruntea unei “găşti” al cărei criteriu de apartenenţă a fost “homosexualitatea, masoneria şi infracţionalitatea. Este o demisie întârziată. Consider că trebuia să se întâmple mai demult, de când dl. Năstase a pierdut alegerile generale. Năstase şi gaşca lui sunt expresia de cumetrie dintre politică şi mătuşa Tamara. Este exact ceea ce nu trebuia să existe ca imagine pentru social-democraţie!. “Ori eu, ori ei. Am constituit Consiliul de onoare care va judeca toate cazurile. Dacă debarcarea lui Năstase nu este urmată şi de alte debarcări, nu am făcut nimic. Gaşca pătaţilor ar fi bine să-şi pregătească glonţul pe ţeavă, că numai aşa mă vor putea opri. Ar trebui să-şi anunţe killerii că de acum încolo va fi care pe care”, a trâmbiţat Iorgovan, care zice că alegerea lui Geoană ca preşedinte la Congresului PSD din aprilie 2005 a fost un tot eşec al lui Adrian Năstase: “El a orchestrat Congresul şi a tras sforile, sperând că în fruntea partidului va ajunge un păpuşar, pe care va putea să-l mânuie cum vrea. Năstase s-a înşelat, Geoană nu este un păpuşar, este probabil cel mai învăţat politician pe care-l are România la ora actuală”, l-a periat Iorgovan pe şeful de la partid, muşcând încă o halcă din hoitul lui Năstase, după ce, ani la rând, cât acesta i-a fost şef, nu a suflat un cuvânt. Asta da ticăloşie!...

Nici “vânătorii” nu au stat degeaba: “Evenimentele petrecute în ultima perioadă în PSD trebuie să reprezinte o lecţie pentru toţi. PRM constată că în PSD au început să apară unele fenomene de canibalism, care constau în faptul că membrii acestei importante formaţiuni politice se extermină reciproc şi se mănâncă între ei”. (“Tribunul” de la PRM, Corneliu Vadim Tudor);

“Este primul preşedinte al Camerei care demisionează şi nu este un moment vesel deloc, pentru că, în momentul în care cel aflat în fruntea unei astfel de instituţii este constrâns  să-şi dea demisia pentru motive legate de prezumţia de corupţie, acest lucru nu poate să facă bine imaginii Parlamentului şi clasei politice. Poate că e un pas către un viitor proces de recredibilizare a instituţiei parlamentare”. (Crin Antonescu, liderul grupului parlamentar al PNL);

“Problemele din PSD nu au fost rezolvate odată cu plecarea lui Adrian Năstase. Nu mi-am imaginat că Adrian Năstase va primi lecţii de morală şI va ajunge să fie exclus din conducerea PSD de Marian Vanghelie şi de alţii ca acesta, deşi fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor a făcut greşeli”, a taxat şi premierul Tăriceanu, şeful liberalilor.

Odată cu “lichidarea” lui Năstase, şeful haitei, Mircea Geoană, a intrat în conflict cu o parte din lupii mai mici din partid, pe care i-a făcut “golani”, după ce 80 dintre ei semnaseră o listă de susţinere a lui Năstase la şefia Camerei. Eugen Bejenariu a declarat (joi) că el a fost iniţiatorul listei: “Noi doream să-l susţinem în continuare pe Adrian Năstase, ţinând cont că, mai bine de un an, ne-am luptat mult pentru această funcţie şi doream ca ea să rămână la PSD. Este o virtute să fii golan şi nu ştiu însă dacă dl. Geoană poate fi preşedintele golanilor...”, a punctat Bejenariu. Şi deputatul Marin Diaconescu s-a declarat jignit de eticheta pusă celor 80 de aleşi pesedişti de către Geoană: “Eu sunt în PSD de când s-a înfiinţat el, din aprilie '92. Am fost opt ani prefect şi 12 ani preşedinte de filială. Acesta este punctul de vedere al celor care au intrat în categoria golanilor!”.

Speriat, Mircea Geoană a trecut la ameninţări, atrăgând atenţia celor tentaţi să plece din partid că acest gest este definitiv. Apoi a trecut la scenarii: “Puterea încearcă să folosească acest moment puţin mai complicat pentru noi, pentru a-şi duce la bun sfârşit crearea unui partid prezidenţial, în jurul lui Traian Băsescu şi în jurul PD-ului. Este un proiect sortit eşecului. Poate      c-or să mai ia câţiva primari de la PSD, cărora noi le spunem să fie foarte atenţi când iau o decizie, pentru că este un drum fără întoarcere. Cine pleacă de la PSD acum, când suntem în opoziţie şi este mai greu, pleacă definitiv. Avem un număr enorm de oameni competenţi în partid care pot să-i înlocuiască în orice clipă. Suntem un partid care poate nu are 600.000 de membri aşa cum am spus noi de-a lungul timpului, dar care oricum este cel mai mare partid din România. Are oricând resursă umană capabilă să se regereneze”.

Logoreea lui Geoană, a continuat vineri, la Vaslui, unde şi-a prezentat opiniile despre clasa politică: “Eu am vorbit - şi trebuie să vorbim cu toţii - nu doar despre reformarea PSD, care este un lucru important, un partid mare care şi-a pus şi îşi va pune amprenta asupra societăţii româneşti, dar este vorba de un efort mai larg de reformare a clasei politice. Aşa cum spuneau şi liderii socialişti europeni, care ne-au vizitat chiar astăzi, nu numai PSD trebuie să se reformeze, ci întreaga clasă politică. Dacă vom continua să transformăm lupta împotriva corupţiei, necesară şi obligatorie pentru România, într-o armă politică, atunci suntem condamnaţi să ducem România într-o direcţie greşită”.

Am ales să folosesc mai multe citate pentru a nu lăsa să se creadă că prezint cititorilor doar partea goală a paharului. Şi totuşi, aceste declaraţii spun multe. Voi încerca să trag câteva concluzii. |n primul rând, debarcarea lui Adrian Năstase este urmarea firească a faptului că el a condus România ca pe propria moşie: a încercat să-şi subordoneze instituţiile statului; i-a dispreţuit pe români, considerându-i o masă de manevră de care se poate folosi pentru a-şi atinge propriile scopuri; a lovit brutal în libertatea de expresie, încercând să cumpere, cu bani publici, bunăvoinţa mijloacelor mass media; a adunat o avere colosală, prin mijloace dubioase, atrăgându-şi oprobiul public şi invidia lupilor mai mici din PSD, care, în final, l-au scos din joc. La fel ca Ceauşescu, Adrian Năstase are mentalitate de ciocoi şi o credinţă în invincibilitate de tip comunist, elemente care l-au rupt complet de realitate. Spre deosebire de dictatorul asasinat (tot de propriile-i slugi şi tot pentru bani), care a murit cu o oarecare demnitate, Adrian Năstase a avut şansa să trăiască într-o altă perioadă. Una care i-a salvat viaţa! Rămâne de văzut dacă Justiţia îl va face să plătească, pentru că e foarte uşor să demisionezi cu câteva zeci de milioane de dolari în conturile bancare, în loc să înfunzi puşcăria. La restul haitei nu remarc decât micimea “noului” discurs al “noii” conduceri, la fel de demagogic şi lipsit de substanţă cu al predecesorilor. E uşor să faci social-democraţie vorbind muncitorilor, ţăranilor şi pensionarilor despre salarii şi pensii mai mari, despre combaterea corupţiei, reforme, etc. Dar nu din cartierul Primăverii, ci dintr-un bloc din Ferentari, Colentina sau Militari. Numai că acum lupii se sfâşie între ei. Şi nu se ştie ce iese...

New York, 20 martie 2006