TRIST POPAS LA LIBERALI

Liviu Antonesei

Sătul să mă tot ocup doar de tabără corupţilor din PSD, am făcut săptămîna trecută un popas la oastea de strînsură pedistă, cu al său Boc unitate de măsură în frunte, ins de altfel simpatic, care-şi îngroaşă vocea şi se aburcă pe vîrfuri ca să pară unitatea de măsură mai impozantă. Promiteam un popas şi în tabără liberală, fără să-mi dau seamă că-l şi începusem, cînd l-am transferat cu de la mine putere pe dl. Atanasiu de la PNL la PD! Iată, îl duc înapoi la origine, fără ca prin asta să-mi schimb impresia că este cel mai stupid ministru al Apărării pe care l-am avut din 1990 încoace. S-a afirmat de la bun început prin amantlîcul cu psihologa din subordine, pe care a luat-o pînă la urmă de nevastă, ca să închidă gura lumii, dar asta e cea mai mică hibă a D-Sale şi, pînă la urmă, una care-l umanizează o ţîră. În rest, însă, a cam lăsat armata de izbelişte, că altfel nu s-ar fi plîns preşedintele că trupele de pe cîmpurile de luptă din Afganistan şi Irak sînt înzestrate ca vai de lume, cu vehicule ARO care cedează la pietrele aruncate din praştie şi cu veste antiglonţ care trag vreo 16 kilograme. Iar în timpul cînd nu o lasă de izbelişte, are grijă să-i compromită grav imaginea, cum se întîmplă cu recentul scandal al „CD-ului pierdut”, că ne-am modernizat de la Caragiale încoace. Ei, bine, ce mai aflăm? Că acest Moş Teacă proaspăt ginerică ştia din octombrie anul trecut de dispariţia CD-lui, fiind sesizat de SRI, ba că începuse şi o anchetă internă! O anchetă ce pare să nu fi ajuns prea departe devreme ce, acum, sînt chemaţi jurnaliştii să dea cu subsemnatul pe la Parchet de parcă e treaba lor păstrarea secretelor militare, cînd vinovată nu e decît prostia cronică ministrului de resort şi cea a ipochimenilor din subordine. Înţeleg că, în puţinătatea minţii dumisale, d-lui Atanasiu nu i-a trecut prin cap să demită o liotă de neisprăviţi, care fac de rîs o armată ce şi-a cîştigat respectul intern şi extern, şi apoi să demisioneze el însuşi. Că doar n-o să-i cerem să-şi facă harakiri, cum ar fi procedat un militar japonez într-o situaţia mai puţin gravă şi jenantă decît aceasta. Nu înţeleg însă de ce nu a fost trimis de premier şi de preşedinte acolo unde îi este locul, adică la păscut caprele, mai bine, la adunat mortăciunile din zonele cu aviară!

Probabil ca să nu simtă singur şi frustrat dl. Atanasiu, liberalii au mai trimis la guvernare doi gogomani. Cel dintîi, dl. Vlădescu s-a afirmat pentru început tot pe tărîmul lui Eros, răpindu-i finului nevasta – deci propria fină, cum s-ar zice! – mai întîi ca ţiitoare, apoi – că doar e gentleman! – de soţie. Deşi liberalii noştri par cam libertini, nu aceasta este totuşi marea problemă. Nici măcar nu e o problemă faptul că, invitat pe la televiziuni, dl. Vlădescu scoate nişte mormăituri, nişte sunete vag articulate pe care, oricît te-ai strădui, e imposibil să le traduci în buna şi clara limbă română. Parcă e oracolul de la Delphi, nu un ministru într-o zonă sensibilă, în care trebuie să emită mesaje limpezi, scurte şi necontradictorii, ca să nu zăpăceşti contribuabilii şi să nu pui pe fugă investitorii. Nici măcar faptul că nu a reuşit să scoată pe piaţă Codul fiscal pe anul în curs n-ar fi o mare problemă, pînă la urmă, au mai trăit naţiunile – în epocile premoderne – şi fără coduri fiscale. Marea problemă a d-sale este însuşi liberalismul! Vizibil pînă peste poate în taxele şi impozitele, în măririle acestora ş.a.m.d., care se prăvălesc peste noi ca un potop de neoprit. În 2003, în plină guvernare social-cleptocrată, aveam 200 şi ceva de taxe, acum, sub guvernarea capitalistă, avem peste 400! Asta spune cam totul. Iar dacă nu spune, să ne pregătim, pentru anul viitor, fie de mărirea TVA-ului, fie de creşterea cotei unice, fie de amîndouă, că doar mergem spre capitalism în zbor!

N-am terminat, că ridică două degete premiantul clasei, dl. Nicolăescu! Un contabil arogant şi stupid care reformează sănătatea! Bun. Mai întîi că nu pare să reformeze nimic, devreme ce singura speranţă de creştere a veniturilor – principala problemă a sistemului este subfinanţarea cronică – este aberanta „taxă pe vicii”, al cărei nume e de altfel jignitor pentru plătitorul onest de impozite, care nu va aduce bani în plus, dar în schimb va ridica pe noi culmi de progres şi civilizaţie lumea traficaţilor şi a contrabandiştilor! De altfel, pachetul de legi va fi blocat o bună bucată de vreme la Curtea Constituţională, fiind atacat în circa 180 de puncte! Dacă unul singur este acceptat de Curte, legea se va întoarce în Parlament şi apoi Dumnezeu cu mila pînă mai iese de acolo. Însă experţii spun că înalta instanţă va trebui să accepte zeci de obiecţii, al căror caracter neconsituţional sare în ochi, începînd cu caracterul discriminatoriu al aplicării actului medical. Grav este însă altceva – faptul că, chiar dacă pachetul de legi ar fi fost unul perfect, dl. Nicolăescu nu ar fi reuşit să-şi pună în aplicare reforma. Comportamentul său arogant, obrăznicia de tip Năstase, l-au făcut atît de antipatic corpurilor profesionale din sănătate şi populaţiei beneficiare că a reuşit unitatea de atitudine a acestora chiar în chestiuni în care interesele lor sînt evident divergente. Cine crede că poţi face vreo reformă fără să ai măcar neutralitatea, dacă nu bunăvoinţa, celor interesaţi se înşeală pînă peste poate. Dacă liberalii ţin cît de cît la imaginea lor, ar fi trebuit de mult să-i pună pe cei trei să se ţină de mînuţe şi să-şi ia zborul din guvern. Poate că nu ţin la imagine, că nici nu-mi imaginez că dl. Tăriceanu nu vede de ce gogomani s-a înconjurat în echipa guvernamentală. Fapul că unii dintre aceştia sînt de la PD, n-ar trebui să-i fie consolare!

Tot n-am terminat, dar comparativ cu performaneţele acestor trei monumente de incompetenţă, istericalele d-lui Ludovic Orban – care fac frumos pandant cu cele al d-lui Boc, de altfel –, aerele de comisar sovietic ale d-nei Norica Nicolai sau fantasmele populare şi fracţioniste ale d-lui Stoica, care părea un politician cu capul pe umeri pe vremuri!, însoţit de d-na Muscă şi de dl. Stolojan, chiar nu mai contează! Nu mai contează nici anchetarea d-lui Patriciu, nici lichelismul multilateral al d-lui Meleşcanu, nici arivismul numeroşilor trepăduşi din teritoriu. Cu d-nii Atanasiu, Vlădescu şi Nicolăescu în guvern, liberalii nici nu mai au nevoie de duşmani externi sau interni. Se îndreaptă singuri pe calea deschisă de ţărănişti, de soarta cărora au scăpat în 2000 numai datorită inspiraţiei geniale a d-lui Stoica. Cum să nu-ţi pară rău să vezi în ce jocuri stupide şi previzibile pare să se fi lăsat prins acum...