ANATOMIA PENIBILULUI – AZI, BOCUL!

Liviu Antonesei

Politrucii noştri, aşa democratici, sînt nişte personaje fascinante ale tranziţiei noastre cea de toate zilele. Unele, puţine pînă la a le căuta cu lupa, sînt admirabile. Altele joacă cu mult talent roluri de briganzi de pe vremea începuturilor modernităţii sau de bandiţi din Vestul Sălbatec. Foarte multe dintre ele sînt atît de neverosimile că sfidează cu superbie grotescul. Din păcate pentru noi, cele mai multe sînt pur şi simplu penibile. De cîteva bune săptămîni, tot radiografiez penibilul din tabără social-democrată – reacţiile inadecvate, glumiţele deplasate, tergiversările parlamentare, îngroşările de voce etc, cu care membrii acesteia încearcă să iasă din încurcăturile imobiliare şi din acuzele de mită şi luare de foloase necuvenite. M-am săturat pe moment şi aştept să-şi ducă justiţia anchetele pînă la capăt şi să-i mai strîngă. Mă îndrept, prin urmare, către penibilul celor de la putere, mai întîi spre oastea de strînsură democrată.

Nebunia este că, de pildă, dl Boc nu părea de la bun început penibil. Pe cînd era în opoziţie, părea să găsească şi argumente valabile împotriva aberaţiilor şi mitocăniilor pesediste. La un moment dat, dl Băsescu l-a propus chiar unitate de măsură pentru noua generaţie de politicieni democraţi. Unitate de măsură – Bocul! Căderea de pe scenă în emisiunea d-lui Andrei Gheorghe din care, har Cerului!, părea să fi ieşit întreg, a ajuns chiar să mi-l facă simpatic. Din păcate, între timp, dl Boc, ajuns primar al Clujului şi locţiitor al d-lui Băsescu la conducerea PD, a început să deraieze politic cu graţie, să-şi arate multrăspîndita faţă de pitecantrop a politrucului românesc. Dacă la începuturile dumisale politice, dl Boc părea un personaj cu capul pe umeri, capabil de judecăţi, inclusiv politice, autonome, de cînd stăpînul i s-a mutat la Cotroceni, dracul pare să-i fi luat minţile, precum unui celebru coleg pesedist cercetat acum de justiţie pe la case şi tablouri.

Scaunul ocupat prea multă vreme de dl Funar pare să fie contaminant, să nu ierte pe nimeni! E de la sine înţeles că, de la înălţimea Cotrocenilor, dl Băsescu trebuie măcar să pară imparţial faţă de partidele politice. Se obrăznicesc însă ungurii, trebuie ei pocniţi peste bot? Nici o problemă, dl Boc e la post şi execută comanda fără să clipească, ori că are, ori că nu are dreptate. Nici liberalii nu-s cuminţi, Tăriceanu îşi ia nasul la purtare? Dl Băsescu umblă la aluzii, cam mârlăneşti ce-i drept!, că nu-i permite fişa postului altceva, dar dl Boc e acolo şi propune pe loc o fuziune abracadabrantă. Problema nu e însă că fuziunea devine imposibilă – ea nu e obligatorie decît în mintea cuiva care doreşte cu orice preţ un unic, atotputernic şi periculos partid prezidenţial –, ci că însăşi alianţa devine nefuncţională. Ceea ce pune probleme grave guvernării. Însă, cum se vede, voinţa stăpînului e mai importantă pentru dl Boc decît interesele coaliţiei şi, pe cale de consecinţă, ale ţării. Că doară nu s-a dus la conducerea partidului şi la guvernare ca să facă reforme, ci ca să-i asigure bravului marinar un nou mandat la Cotroceni, după cum s-a grăbit să declare cînd nu începuse bine primul. De parcă aceasta era urgenţa ţării în ianuarie anul trecut.

Dar penibilul la penibil trage, cum trage vaca la viţel ori oaia la miel, aşa că dl Boc a dat liber la intrarea d-nei Udrea, care valorează vreo doi „boci”, în PD. Chiar dacă asta încalcă protocolul dintre cele două partide, în principiu, aliate. Udrea? Care Udrea? Nevasta Cocoşului, care-i dă bani de-o ciorbă, după propria declaraţie. Doamna care a abolit monarhia în Norvegia, băgînd-o din aceeaşi mişcare şi în UE! Fără să se mai obosească să-i întrebe şi pe bieţii norvegieni de poftesc aşa grozăvie ori ba. Da, dam doamna aceea care îl consilia pe dl Băsescu ba la Cotroceni, ba la Golden Blitz, ba naiba ştie pe unde. Nici o problemă, dacă n-a mai putut-o ţine stăpînul la slujba de la stat, a luat-o sluga la una de partid! Ce a fost bun pentru dl Băsescu, e bun şi pentru dl Boc! Primit să fie! Important este ca această imensă valoare a politicii aborigene să nu se piardă în natură – mai face o gafă, mai aranjează un joc al grupului Cocoş-Bittner, mai bagă o strîmbă la liberali, mai aruncă o săgeată spre Tăriceanu, îşi mai arată coafura – deşi, vorba bancului, nu e blondă autentică! – pe la televiziuni. Unora li se pare frumoasă, de tot o invită la spus tîmpenii, de parcă ar fi Jiji Becali pe la OTV. Preşedintelui i s-a părut şi deşteaptă de vreme ce şi-a luat-o... consilieră! Că altfel cum să-i spun? Mie însă mi-o evocă strălucit pe ţaţa Frusica certîndu-se peste gard cu ţaţa Mariţa, două vajnice luptătoare cu gura din mahalaua centrală a copilăriei mele.

PD-ului pare să nu-i mai ajungă că adună toate scursurile pesediste şi peremiste, ca să-şi îngraşe fibra costelivă, a trecut acum şi la blondele false. Nu-i ajunge nici dl Berceanu, cu care a început afacerea elveţiană a hideocentralelor. Nu sare în ochi că e „boc”-ciu? Cum „boc”-ciu se arată şi dl Hărdău, gîngăvitul care trebuie să reformeze educaţie, pe lîngă care dl Miclea oricum făcea figură de geniu. N-aş spune despre ministra integării că e „boc”-cie, că deja am cuprins o femeie în categoria asta şi chiar nu vreau să par misogin. Dar inocentă este, aşa cum ne declara ea la TV, de Dragobete, că „dragostea ne umple gura”. PD o ia vijelios pe urmele PSD-ului. Dl Boc e slugarnic peste poate cu stăpînul şi, ca orice suflet de slugă, obraznic cu cei care mai văd şi bîrna din ochii marinarului acostat cu arca de creaturi la Cotroceni. Doar că mai vin alegeri! Iar cine face ca PSD-ul, ca PSD-ul să o şi păţească!

Aceasta ar fi o repede ochire în tabăra democrată. Cum nici liberalii nu mi se par întrutotul mai breji, vom adăsta săptămîna viitoare şi în tabără lor...