HOŢII STRIGĂ ”HOŢII” ŞI ATÂT...

Grigore L. Culian

Să recapitulăm: şeful Statului Român, Traian Băsescu, este inculpat în dosarul “Flota”; preşedintele Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, este pus sub acuzare pentru luare de mită în dosarele “Mătuşa Tamara” şi “Zambaccian”; primul ministru, Călin Popescu Tăriceanu, este cercetat în afacerea “Petrom”; vicepremierul George Copos este inculpat în scandalul “Loteria Română” - asta ca să mă refer la “actuali”. Dacă vorbim despre “foşti”, avem şi aici o “recoltă” bogată: Ion Iliescu, fost preşedinte al României (de trei ori), inculpat în dosarele “revoluţiei” din decembrie 1989 şi mineriadei din 13-15 iunie 1990; Dan Ioan Popescu, fost ministru al Industriilor în Guvernul Năstase, are de dat socoteală pentru averea uriaşă ascunsă sub saltea - la fel ca şeful lui - obţinută pe căi nu prea ortodoxe, ca să nu mai amintesc armata de rechini penali ceva mai mici.

Într-un stat de drept, o asemenea echipă de (presupuşi) infractori ar fi stat în puşcărie câteva sute de ani. În România, însă, jaful continuă, în linişte, de 16 ani. Lucru normal, dacă ne gândim că totul s-a făcut în echipă - indiferent de partid - şi că oricare dintre cei numiţi mai sus ar fi tras după el restul haitei în cazul în care ar fi ajuns după gratii. Asta explică - pentru mine şi nu numai - audierile de la Parchet, rămase fără rezultat, care ţin prima pagină a ziarelor. Numai că a venit timpul scadenţei. Am fost băgaţi în NATO, vom fi băgaţi şi în UE, dar asta înseamnă să jucăm după aceleaşi reguli cu toţi membrii celor două organisme şi în primul rând să aducem corupţia la un nivel “acceptabil”. Zis şi făcut; câţiva peşti mai mari au fost daţi pe mâna Departamentului Naţional Anticorupţie, urmând ca ei să dea socoteală pentru seria de infracţiuni comise. Procurorii şi-au suflecat mânecile şi s-au apucat de treabă, dar în România orice minune ţine trei zile. Să vedem de ce...

Joia trecută Senatul a respins, din lipsă de cvorum (!?!), ordonanţa de guvern care modifică atribuţiile Departamentului Naţional Anticorupţie, măsură care vizează reorganizarea DNA, astfel încât deputaţii şi senatorii infractori să poată fi anchetaţi şi trimişi în judecată. Prin respingerea proiectului legislativ, faptele de corupţie comise de demnitari nu mai intră acum în competenţa DNA, ci a Parchetului General. “Liberalii” au motivat absenţa de la vot a unor senatori prin faptul că aceştia au luat parte la o şedinţă de Guvern sau erau plecaţi în străinătate, pesediştii au votat în grup “contra”, iar senatorul “democrat” Radu Berceanu a reclamat că opoziţia încearcă, prin respingerea acestui document, să oprească anchetarea de către DNA a propriilor parlamentari. Aşadar, Puterea nu a reuşit să voteze o ordonanţă, deşi avea majoritatea necesară! Iată un fapt care conduce la ideea că nimeni nu are interes să se facă ordine şi confirmă ce afirmam eu mai înainte: dacă pică unul (fie el liberal, democrat, pesedist sau de altă culoare), cad toţi, pentru că au furat împreună! Singura posibilitate ca ordonanţa “otrăvită” să fie până la urmă aprobată este ca Traian Băsescu să o retrimită la Parlament, pentru a fi dezbătută. Să vedem dacă o va face...

Ambasada Statelor Unite la Bucureşti a reacţionat imediat, printr-un comunicat remis presei: “Ambasada SUA îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu evenimentele petrecute astăzi (joi - nota redacţiei) în Senatul României şi care ar putea compromite capacitatea Departamentului Naţional Anticorupţie (DNA) de a-şi desfăşura importanta sarcină de investigare a cazurilor de corupţie la nivel înalt. Cerem Guvernului şi Parlamentului României să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că lupta împotriva corupţiei continuă, inclusiv la cel mai înalt nivel. Lupta împotriva corupţiei rămâne un factor esenţial pentru viitorul României ca democraţie în comunitatea euro-atlantică”, se spune, ferm, în comunicatul Ambasadei SUA.

Şi ambasadorul Marii Britanii la Bucureşti, Quinton Quayle, a reacţionat printr-un comunicat: “Există unele semnale încurajatoare de progres, mulţumită eforturilor preşedintelui Băsescu şi ale miniştrilor responsabili din Cabinetul Tăriceanu. Dar această luptă nu va avea succes dacă nu va fi sprijinită prin cooperarea tuturor actorilor implicaţi, inclusiv Parlamentul, partidele politice, Justiţia şi Administraţia publică”, a remarcat Quayle. El crede că în această perioadă delicată a procesului de aderare la UE, “unii peşti se zbat să scape din năvodul întins de ministrul Justiţiei şi de şeful DNA”.

Ziariştii au sărit ca arşi la reacţia americanilor, unii reclamând că SUA se amestecă în treburile interne ale României. Gravă eroare! America trebuie să se implice, zic eu, atâta timp cât suntem parteneri în NATO şi în lupta contra terorismului internaţional. O relaţie serioasă şi de durată cu SUA trebuie să se bazeze pe principii, nu pe vorbe goale. Să nu uităm că, în urmă cu numai o săptămână, documente ultrasecrete ale Armatei au ajuns (prin poştă!?!) la două redacţii de ziare centrale din România! Ce credibilitate poate avea un partener atât de vulnerabil? Acesta este mesajul SUA către autorităţile de la Bucureşti. America se protejează în primul rând pe ea şi nu poate risca să întreţină o relaţie de parteneriat cu o ţară în care corupţia a atins cote inadmisibile!

Dar să revin la subiect. “Modificarea statutului PNA a fost cerută de UE şi intră în calculele de aderare a României pentru data de 1 ianuarie 2007. Momentul la care ordonanţa este respinsă este unul şi mai prost, întrucât poate compromite integrarea României. Comisia Europeană este în curs de elaborare a raportului de monitorizare care, dacă este negativ, el poate genera clauza de salvgardare pe probleme de justiţie şi, implicit, amânarea aderării cu un an de zile. În plan politic, respingerea ordonanţei demonstrează piederea majorităţii în Parlament. Dincolo de explicaţii procedurale, realitatea arată că puterea este incapabilă să conducă la Senat. Majoritatea este fragilă în avantajul coaliţiei, PNL, PD, UDMR şi PC având la un loc numai doi senatori peste cei ai opoziţiei. Blocajul legislativ de la Senat şi Curtea Constituţională a devenit o constantă care poate compromite integrarea europeană. Numai alegerile anticipate pot readuce echilibrul necesar unui sistem democratic putere-opoziţie”, scrie “Ziua” de joi, 9 februarie.

Adevărat, dar nu asta este problema de fond – corupţia. Cercul se strânge şi România pare în corzi: pe de o parte, încrederea SUA într-un partener din ce în ce mai imprevizibil este în scădere; pe de altă parte, presiunea Uniunii Europene creşte din aceleaşi motive. Soluţia ar fi ca Justiţia să meargă până la capăt şi toată “floarea” politicii româneşti a ultimilor 16 ani să îmbrace uniforme vărgate. Iar pesediştii sunt, indiscutabil, primii candidaţi. De aceea ei blochează tot în Senat, unde preşedinte este Văcăroiu; la Camera Deputaţilor, unde preşedinte este inculpatul Adrian Năstase (!?!) sau la Curtea Constituţională, unde 7 din 9 judecători sunt pesedişti (!?!). În aceste condiţii, lupta politică nu duce nicăieri şi singura soluţie pare a fi alegerile anticipate, care ar putea aduce o schimbare a raportului de forţe în momentul votului în cele două Camere. Cum cazuri de mare corupţie sunt semnalate în tot spectrul politic românesc, mă îndoiesc însă că echipele de securişti derivate din FSN-ul iliescian şi rebotezate PSD, PNL, PD, PC (sau altfel) vor ajunge în situaţia să se toarne între ei şi apoi să umple puşcăriile. Spectacolul politic dâmboviţean prezentat prostimii înfometate va continua mulţi ani de acum înainte, cu dosare peste dosare, cu chemări la Parchet şi eliberări după câteva ore, cu declaraţii şi interviuri incendiare în ziare sau pe posturile de radio şi TV la ore de maximă audienţă, spre deliciul taximetriştilor, ospătarilor, frizerilor sau fetelor de la “Apaca”, cu toţii încrezători în viitorul luminos al naţiunii băgată în NATO şi UE...

“Fă-te frate cu Dracu până treci puntea”, sunt vorbe cu care românaşii vor să-i “aburească” pe americani şi pe europeni. “Câinii latră, caravana trece”, hoţii strigă “hoţii!” şi cam atât. Deocamdată... 

New York, 10 februarie 2006