GUSTUL AMAR AL SERVILISMULUI...

Grigore L. Culian

Cu numai câteva saptămâni în urmă scriam despre umilinţa la care sunt supuşi cetăţenii români la Ambasada SUA din Bucureşti ori de câte ori solicită o viză de turist pentru a-şi vizita rudele stabilite în America. Pe scurt, solicitanţii plătesc $100 (cam echivalentul unui salariu mediu pe o lună!), după care sunt programaţi la un “interviu”, în urma căruia majoritatea sunt respinşi şi cu banii luaţi!. Unii se “descurcă” şi obţin (uneori cu eforturi financiare suplimentare) mult visata ştampilă în paşaport, adică permisul de intrare în Ţara Făgăduinţei...

Tot în această pagină mai scriam că atitudinea servilă a autorităţilor de la Bucureşti faţă de Administraţia Americană nu aduce - cel puţin deocamdată - nici un beneficiu cetăţenilor României, din moment ce aceştia sunt trataţi într-un mod jignitor de către “prietenii şi partenerii” de la Ambasada SUA. Asta în timp ce militarii Armatei Române îşi riscă viaţa în zone de conflict - ca Afganistan sau Irak - iar bazele militare americane prind contur pe teritoriul patriei. În aceste condiţii, apare, firesc, o întrebare: ce fel de “mare prietenă” şi “soră a Americii” este România - ca să-i citez doar pe preşedintele american G. W. Bush sau pe secretarul de stat Condoleezza Rice - dacă românii sunt batjocoriţi în propria lor ţară de către aliaţii noştri din NATO faţă de care ne-am îndeplinit corect toate obligaţiile asumate ca aprteneri - şi chiar mai mult decât atât?

Săptămâna trecută, încă o umilinţă avea să confirme modul deficitar în care diplomaţia românească negociază interesele ţării în relaţia cu Statele Unite: cazul Teo Peter. Curtea Marţială din SUA l-a găsit nevinovat pe puşcaşul marin american Christopher Van Goethem, autorul accidentului în care şi-a pierdut viaţa basistul trupei Compact. S-a stabilit că Van Goethem nu este vinovat de omor prin imprudenţă, renunţându-se astfel la cea mai gravă acuzaţie. Aceeaşi măsură a fost luată şi în ceea ce priveşte acuzaţia de adulter. În final, el a s-a ales numai o mustrare pentru declaraţii false şi obstrucţionarea Justiţiei.

Preşedintele Traian Băsescu, a catalogat, a doua zi, drept inadmisibilă decizia instanţei americane. Aflând că ucigaşul lui Teo Peter nu va face nici o zi de închisoare, şeful statului român a declarat: “Instanţele americane n-au văzut ceea ce au văzut 22 de milioane de români, şi anume că Teo Peter a fost ucis într-un accident auto. Cele 22 milioane de români n-au fost o probă veridică pentru o instanţă americană. Categoric că voi transmite un mesaj către autorităţile americane şi voi exprima ceea ce a simţit fiecare român. Dincolo de o hotărâre care nu corespunde cu ceea ce s-a întâmplat în România, am putea să o interpretăm poate ca pe dispreţ, iar acest lucru nu-l voi tolera!”, a declamat preşedintele. La rândul lui, premierul Călin Popescu Tăriceanu a caracterizat decizia tribunalului militar din SUA “surprinzătoare şi cel puţin bizară”, promiţând sprijin financiar familiei lui Peter pentru o plângere la un tribunal civil din SUA.

“Ministerul Afacerilor Externe Român a luat cunoştinţă, cu profundă surprindere şi cu mare regret, de verdictul Tribunalului Militar din Quantico, Virginia, în procesul intentat puşcaşului marin american Christopher Van Goethem, acuzat - printre altele - de a fi cauzat decesul cântăreţului român Teo Peter. În legătură cu această situaţie, ministrul Afacerilor Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, l-a chemat astăzi (miercuri - nota red.) în audienţă la MAE pe ambasadorul SUA la Bucureşti, căruia i-a transmis adânca preocupare a părţii române faţă de acest verdict. Ambasadorul american a fost informat totodată şi despre eforturile în curs, la nivelul părţii române, de identificare a unei căi de a solicita părţii americane reanalizarea contextului care a condus la adoptarea deciziei tribunalului militar din Quantico. Ministerul Afacerilor Externe va acţiona în continuare, prin intermediul Ambasadei României la Washington şi printr-un dialog deschis cu Ambasada SUA la Bucureşti, precum şi în colaborare cu instituţiile româneşti abilitate, pentru a obţine clarificări referitoare la conţinutul hotărârii instanţei militare americane şi la posibilitatea de  iniţiere a unui proces civil de către familia lui Teo Peter. În măsura în care se va dovedi că este posibilă în continuare vreo formulă de acţiune juridică a familiei Peter, Ministerul Afacerilor Externe îi va acorda acesteia întreaga asistenţă posibilă. Ne exprimăm încrederea, cu această ocazie, că energiile noastre comune vor continua să se focalizeze asupra îndeplinirii obiectivului consolidării excelentelor relaţii de natură strategică dintre România şi SUA, aşa cum însăşi agenda politică bilaterală densă a acestui an o demonstrează” - ne anunţă un comunicat al MAE.

Ambasadorul SUA la Bucureşti, d-l Nicolas Taubman, şi-a exprimat “regretul profund” faţă de tragicul accident de maşină din decembrie 2004, în urma căruia şi-a pierdut viaţa Teo Peter, arătând că “gândurile noastre se îndreaptă către familia lui Teo Peter, către numeroşii săi fani şi către poporul român”. Diplomatul spune că “accidentul a fost o tragedie, iar în numele Guvernului SUA nu pot sublinia îndeajuns cât de întristaţi suntem de producerea sa”, după care apără sentinţa tribunalului militar: “Anchetatorii americani au petrecut sute de ore în Bucureşti, probele au fost analizate în cadrul unui proces cu uşile deschise, la care au participat atât martori români cât şi americani şi la care a asistat presa din ambele ţări. Procesul s-a derulat în conformitate cu legislaţia militară americană”.

Compasiune, regrete, vorbe frumoase şi cam atât. “Mortu’ de la groapă nu se mai dezgroapă”... Şi mă întreb dacă nu cumva marea vină pentru această nouă umilinţă nu o poartă atitudinea servilă a autorităţilor române în relaţia cu oficialităţile americane. După problema vizelor, cazul Teo Peter nu vine decât să întregească această supoziţie. De ce preşedintele Băsescu nu a făcut presiuni, când a fost în SUA, pentru ca ucigaşul să răspundă pentru moartea lui Teo Peter - mai ales că s-a folosit tragicul accident în campania electorală din 2004 - pentru ca abia acum, când nu se mai poate face nimic, să vină şi să ne spună că “nu va tolera acest lucru”?; de ce Ministerul de Externe şi Ministerul Justiţiei nu au găsit şi folosit mijloacele diplomatice înainte de a se pierde procesul? Iată doar două întrebări la care ar trebui să răspundă atât Preşedinţia României cât şi ministerele de Externe şi Justiţie.

Poate că unii sunt tentaţi să mă acuze de anti-americanism, aşa cum au mai făcut-o ori de câte ori am ridicat problema tratamentului umilitor aplicat cetăţenilor României de către oficialităţile americane. Ar comite o gravă eroare! Nu America este de vină pentru această situaţie jenantă, ci diplomaţii români care nu ştiu să apere interesele propriilor cetăţeni. Americanii nu dau doi bani pe lachei (am mai scris asta) şi bine fac!

După aproape 20 de ani trăiţi în ţara care mi-a oferit adăpost în vremuri grele, am învăţat - printre multe altele - că “Nothing is for free”! (Nimic nu este gratis). “Capul plecat sabia nu-l taie” este un proverb nerecunoscut în America şi cine nu ştie asta va simţi gustul amar al servilismului!

New York, 3 februarie 2006