TE SCHIMBI SAU DISPARI – CEASUL DE CUMPĂNĂ AL PSD

Liviu Antonesei

În vreo două săptămîni, PSD şi-a pierdut, prin autosuspendări inexistente în statut, doi lideri importanţi, care au intrat puternic în vizorul justiţiei şi al Comisiei de verificare a averilor. Socialiştii europeni, care îl sprijiniseră pe faţă în ultima campanie electorală, i-au întors spatele, iar recentele sondaje indică reducerea spre jumătate a sprijinului electoral. Ceea ce te uimeşte în această situaţie nu este atît faptul că ea s-a petrecut – sînt bune şi presiunile europene la ceva, iar presa a procedat excelent luînd în serios declaraţiile de avere ale demnitarilor! –, cît reacţiile cu totul inadecvate ale acestui partid gigantesc şi, mai ales, ale liderilor rămaşi în funcţii.

În loc să se fi trezit din pumni şi să găsească soluţiile potrivite gravităţii situaţiei, liderii pesedişti, cu memershipul lor cu tot, par să nu înţeleagă ce li se întîmplă. Aici nu este vorba despre o criză prin care trec periodic toate partidele, ci este chiar Criza, cu C! În urma unui asemenea eveniment, ori reacţionezi prompt, inclusiv lăsînd lestul în urmă, ori dispari. Dar, în locul unei soluţii radicale, care ar fi însemnat şi bifarea reală a reformei profunde asumată la ultimul congres, pesediştii au preferat paleativele, care vor accentua criza în loc s-o învingă. Autosuspendările din funcţiile de partid nu au valoare, nu vor avea nici efect. Efect ar fi avut renunţarea la poziţiile de stat, deci parlamentare, după cum atrăgea atenţia şi dl. Petrişor Morar, şeful DPA, pe mîinile căruia au încăput d-nii Năstase şi Dan Ioan Popescu. Este, de altfel, si cazul autosuspendării d-lui Copos de la PC. Aceşti trei domni nu pricep că nerenunţînd la funcţiile respective fac un rău şi mai mare partidelor lor. Ce să înţeleagă publicul? Că e mai importantă imaginea partidului decît cea a guvernului, a Parlamentului şi, pe cale de consecinţă, a ţării?

Are dreptate şi dl. Iliescu o dată – dacă tot s-au retras strategic cei doi proeminenţi lideri pesedişti, ei ar fi trebuit urmaţi de toţi cei care afectează, într-un fel sau altul, imaginea partidului. Pentru că, esenţial, criza PSD este una de imagine – partid corupt, partid al săracilor de la oraşe şi sate condus de cei mai bogaţi politicieni, partid al baronilor centrali şi locali etc. În politică, imaginea e aproape totul. Dacă îţi strici imaginea, n-o poţi repara printr-o simplă sulemenire, ci doar printr-o veritabilă operaţie estetică, tăind în carne vie, cum s-ar spune. Or, aceasta nu se poate ameliora cu „două flori” autosuspendate, cum nici primăvara nu e anunţată doar de două floricele. Imaginea PSD, nu poate devini mai bună cu dl. Mitrea – nu mai puţin bogat decît ceilalţi doi, a cărui avere e la fel de controversată – şi cu dl. Geoană – care n-a putut încă explicaa covingător originea a vreo 200.000 de dolari din declaraţia de avere! – în fruntea bucatelor, nici cu dl. Hrebenciuc în măruntaiele partidului ori cu celebrii domni Oprişan, Vanghelie şi Mazăre în teritoriu. Nici atacul disperat înspre politicienii puterii – de care, iată, slavă Domnului!, tot presa se ocupă – nu mai ajută la nimic, cum nu sînt de nici un folos nici lăcrămaţiile disperate la Strasbourg şi Bruxelles. Cît priveşte, „recursul la Iliescu”, acesta a fost respins de însuşi bătrînul politruc, mai realist se pare decît „junii corupţi”. Este ceea ce nu pricep nicimembrii de rînd, nici simpatizanţii fostului partid de guvernîmînt. Ultimul sondaj CURS, relevă că membrii PSD sînt conştienţi de criza partidului dar, în ceea ce priveşte soluţiile, umblă după cai verzi, se scaldă în iluzii de genul că dl. Iliescu ar mai putea salva ceva. Numai că fostul preşedinte al ţării şi al PSD va avea, în perioada ce urmează, mult de lucru la propria sa salvare, încolţit cum este în trei procese penale – Revoluţia, mineriada din 1990 şi mituirea electoratului împreună cu neverosimilul domn Vanghelie „de la sectorul patru”!

PSD nu înţelege, prin urmare, ce i se întîmplă. Nici că singura soluţie de salvare este una radicală şi decisă ca o lovitură de sabie – adică, alţi lideri, alt discurs, alte maniere, mai puţin lacome şi arogante. Dacă nu va înţelege asta rapid, PSD dispare ca un castel de nisip pe vremuri de furtună! Nu asta este problema, că nu sînt dintre cei care îi vor duce dorul, dar va trebui inventat un alt partid de stînga, că altfel fug voturile spre Vadim şi Becali. Ceea ce deja se întîmplă! PRM şi-a dublat scorul în mai puţin de un an, deşi a trecut prin puternice convulsii interne, cu dezertări şi expulzări în lanţ, iar sondajele din ultima săptămînă spun că PNG ar fi ajuns deja la pragul electoral! Dacă Steaua îşi continuă parcursul în „primăvara europeană”, ne trezim că-şi dublează scorul, că la noi fotbalul, afacerile şi politica sînt cam acelaşi lucru! Cum se întîmplă în ţările din lumea a treia.

Pînă la urmă, poate nici n-ar fi de tot regretabilă dispariţia PSD, care nu e un adevărat partid de stînga, ci un fel de „stîngă caviar”, pe deasupra şi cleptocrată. Ideologia sa n-a fost pînă acum social-democraţia, ci lăcomia. Pentru echilibrul cîmpului politic, oricînd ar fi de preferat un veritabil partid social-democrat, chiar socialist, deci situat declarat şi onest la stînga eşichierului politic, în măsura în care distincţia stînga-dreapta, datînd din vremea Revoluţiei franceze, mai este pertinentă.