MĂTUŞAGATE – SFÂRŞITUL POLITIC AL LUI ADRIAN NĂSTASE!

Liviu Antonesei

Ceea ce bănuiam de multă vreme, că lui Adrian Năstase sfîrşitul politic i se va trage de la lăcomia sa patologică, tocmai este pe cale să se întîmple. Casă după casă, teren după teren, fermă după fermă şi tablou după tablou, liderul executiv al social-democraţilor români a adunat post-revoluţionar o avere fabuloasă, demnă de un plutocrat, nu de un vajnic apărător al salariaţilor şi al năpăstuiţilor soartei. Ne amintim cu toţii ce însemnau aniversările zilelor sale de naştere pe cînd eram premier şi lider absolut al partidului – convoaiele de daruri venite din teritoriu, precum veneau pe vremea ţarilor din gubernii ori pe vremea lui Ceauşescu de la judeţenele de partid. Ne mai amintim scandalurile celor, mai întîi patru, apoi vreo şapte case, trimiterea la număratul ouălelor şi toate celealalte mîrlănii, mojicii şi lăcomii.

E adevărat, în această luptă acerbă pentru înavuţire, n-a fost singur. L-a însoţit, ca o credincioasă soţie, doamna Dana, care era cît pe ce să fie primadona României, cumnata şi întreaga liotă clientelară de la baronii locali şi centrali, gen Mischie, Oprişan, Mitrea sau DIP, pînă la afaceriştii suspect de norocoşi, de la Ion Ţiriac la Bittner. Şi aşa o bună parte din „banii pentru partid” s-au scurs în buzunarele liderilor partidului, reprezentantul Mercedesului pe pămîntul „eternei şi fascinantei” s-a ales cu teren de vînătoare. Dar şi Năstase cu un etaj, trecut pe numele fiului, în blocul din Zambaccian, etaj donat, vîndut – nimeni nu ştie sigur! – de Ion Ţiriac Jr. Care, ca bonus, a ieşit şi basma curată din „dosarul Cocaina”. Iar dl. Bittner, dacă tot a cumpărat bijuteriile lui tanti Tamara cu vreo 400 de mii de coco şi i-a dat bătrînei şi vioaiei întreprinzătoare imobiliare, de vreo 90 de ani trecuţi, sfaturi pentru afaceri, s-a trezit stăpîn peste circa o sută de mii de hectare din Delta Dunării, cu sturionii de export de acolo, cu icrele lor cu tot, başca peştimea de toate neamurile şi toate dimensiunile.

Am dat aceste exemple pentru că se vede foarte clar mecanismul unei îmbogăţiri complet imorale, dusă pînă la deşănţare, bazată aproape exclusiv pe trafic de influenţă, favoritisme, schimburi de servicii şi bunuri şi alte forme de corupţie, căreia, din păcate, justiţia nu-i va veni niciodată de hac. Pentru că totul este făcut nu încălcînd neapărat legea – aici Năstase are dreptate, (aproape) toată averea lui e declarată conform legii, cu sursele sale reale şi inventate cu tot! –, ci ocolind-o, fentînd-o cu o abilitate demnă de o cauză mult mai nobilă. De altfel, nu degeaba toate aceste afaceri au fost făcute cu legiune de avocaţi şi notari de jur-împrejur. Ştim cum stau lucrurile, ştim că este vorba – în cazul în speţă, al moştenirii de la mătuşa –, în cel mai bun caz, despre spălare de bani, dar nimic nu poate fi dovedit cu probe valabile în justiţie. Cum nu se poate dovedi nimic nici în cazul terenului de la Corbeanca, al nenumăratelor case, al afacerii „Euromedic” ş.a.m.d. Totul este făcut cu o armată de interpuşi, cu acoperiri „legale” greu de destrămat, între servicii şi răsplata lor a fost lăsa să treacă destul timp, uneori întîi a venit răsplata, abia apoi s-a făcut serviciul – cazul bijuteriilor cumpărate „de la mătuşa” cu un an înainte de primirea Deltei drept cadou de către Bittner etc, etc.

Interesant este că după explozia „afacerii Mătuşa”, noi cazuri ies la lumină, în mai multe ziare, ceea ce mă face să cred că informaţiile, foarte exacte, vin dinspre colegii dumisale de partid. Năstase are dreptate – într-un anume fel, el este acum „lucrat”, dar nu de putere, ci chiar de colegi, care s-au săturat şi de aroganţa sa şi de lăcomia fără margini. De altfel, joi, după cum se pare, PSD, prin Geoană, Mitrea şi Rus, a încercat să-l determine pe Năstase să se autosuspende, Geoană făcînd şi o veritabilă criză de nervi, într-o conferinţă de presă, pe tema acestor scandaluri legate de averea fostului premier, care şifonează şi mai mult imaginea unui partid cu faimă de exponent al marii corupţii. Da, Năstase este „lucrat”, dar nu degeaba, ci pentru că adversarii săi – dintre care unii i-au fost complici, de altfel – au argumentele necesare pentru a-l putea lucra.

Nu cred că acest scandal, ca şi celelalte de pînă acum, va avea vreo consecinţă judiciară. Nu cred că vizita lui Năstase la DPA va fi altceva decît o vizită de curtoazie, un schimb de impresii la o cafeluţă. De altfel, luni vom afla că şi DIP a ieşit basma curată din mîinile celor care i-au controlat averile aproape la fel de fabuloase cu ale lui Năstase. Unele surse susţin că ar fi chiar mai mari! De altfel, chiar dacă am avea de-a face cu o justiţie infinit mai serioasă decît a noastră, nu cred că i-ar veni uşor să descîlcească iţele unor mînării atît de abil construite. Indiferent însă de eventualele urmări judiciare, ceea ce este clar este faptul că dl. Năstase a devenit brusc un cadavru politic. Ca om politic e terminat, „mort şi livid”, cum suna titlul unui film sîrbesc de pe vremuri. Şi terminat nu de justiţia noastră chioară, nu de adversarii politici de la putere, ci de colegi, de complici, de „prieteni”. Cumplită este, uneori, răzbunarea sorţii!