VORBA D-LUI VĂCĂROIU, CE SE ÎNTÎMPLĂ?

Liviu Antonesei

Mi se pare interesant că, în scandalul „telefonului pierdut” – căci pierdut este devreme ce am avut nevoie de şase luni ca să aflăm despre el! –, presa, analiştii, comentatorii au avut concentrată atenţia asupra detaliilor, dar n-au încercat mai deloc să privească, să refacă ansamblul. E important să ştim dacă dl. Tăriceanu avea sau nu dreptul să dea respectivul telefon. Lucru practic indecidabil, în absenţa unor reglementări precise. Dacă ne gîndim că este şeful guvernului, deci responsabil cu lupta împotriva corupţiei şi la faptul că, după ore întregi de la arestarea unui important industriaş român, Parchetul nu a dat nici un comunicat, tind să cred că avea dreptul. Mai ales că, aflăm, dl. Botoş l-a sunat din proprie iniţiativă în cazurile Iacubov sau Sechelariu, neaşteptînd vreun telefon de la premier. Şi mai aflăm că-l sună des pe preşedinte, deşi justiţia este independentă şi faţă de Cotroceni, nu doar în relaţie cu Palatul Victoria! Cînd însă ştim că dl. Patriciu este un vechi prieten şi fost partener de afaceri al premierului, parcă m-sş gîndi că acesta nu avea dreptul să-l sune pe dl. Botoş! Cum spuneam, putem discuta toate aceste detalii, cu acribie scolastică, şi nu vom ajunge mai departe de solicitarea inutilă a demisiei d-lui Tăriceanu – care, de altfel, a spus clar că nu demisioneaază! – ori şi a preşedintelui, vinovat totuşi de sperjur!, cum se agită dl. Geoană. Din acest motiv, am spus că mai important este să încercăm să asociem faptele, să refacem ansamblul, să vedem scenariul.

Deci, dl. Patriciu este chemat la Parchet şi reţinut nepermis de mult în conformitate cu prevederile legale, iar Parchetul vreme de ceasuri nu oferă nici o informaţie, deşi era vorba despre unul din cei mai importanţi industriaşi români. În acest moment, nu mă interesează vinovăţia ori nevinovăţia d-lui Patriciu, pe care o va stabili justiţia, nu eu, presa ori preşedintele, mă interesează însă caracterul formal al acţiunilor. Dl. Botoş îl anunţă pe preşedinte, nu şi pe premier. Premierul îl sună pe dl. Botoş. Acesta, deşi acum susţine că a fost surprins neplăcut de telefonul premierului, în loc să iasă în faţa opiniei publice să denunţe eventualele presiuni politice asupra Justiţiei, îl sună pe preşedinte ca să-l pîrască pe dl. Tăriceanu. Deşi, tot conform declaraţiile sale, premierul nu făcuse nici un fel de presiuni. Întîmplător, preşedintele era în compania d-nei Udrea, şefa cancelariei, pe care o trimite să caute Constituţia şi Codul Penal, ca să se dumirească. Deşi blondă falsă, aceasta le găseşte, preşedintele le răsfoieşte, află soluţia şi-i comunică d-lui Botoş că Parchetul trebuie să-şi facă treaba, iar premierului să-şi vadă de treaba lui. Bun. Totul pare în regulă. Doar că, la cîteva zile de la incidentul respectiv, într-un interviu, preşedintele neagă explicit că ar fi existat vreun telefon al premierului către dl. Botoş! De-abia la întoarcerea din Grecia, în plin scandal, cu voce şi mutră triste, ne anunţă că, de fapt, atunci, ne-a minţit. Acesta este sperjur şi, pentru sperjur, dl. Clinton era să-şi piardă slujba de preşedinte! A doua la mînă – nu putem şti dacă un preşedinte care ne-a minţit de la ochi o dată, n-a mai făcut-o ori nu o va mai face. A treia la mînă – de ce şi-a asumat dl. Băsescu minciuna aceasta şi, mai ales, acum?

Păi, pentru că d-na Udrea, tocmai plecată de la Cotroceni cu coada între picioare, deschisese deja cutia Pandorei încercînd să-l dea în gît nu doar pe dl. Tăriceanu, ci şi o bună parte din presă şi din oamenii de afaceri români. Dacă blonda falsă a făcut acest lucru la îndemnul sau nu al preşedintelui este iarăşi relevant. Mai întîi, să ne amintim cariera politică fulminantă a acesteia. A devenit membră PNL cu cîteva zile înaintea alegerilor locale de anul trecut, a intrat pe listele Alianţei – fie la presiunea lui d-lui Stolojan, fie pentru că un lider local PNL a primit pur şi simplu mită de la dl. Cocoş – şi s-a ales consilieră generală a Capitalei, iar după cîteva luni devenea principala consilieră a preşedintelui Băsescu! Interesant, nu? Doar un agent inflitrat, cu sprijin logistic, financiar şi de presiune peste medie, poate evolua atît de rapid, dacă nu e vorba de un geniu politic. Or, geniul politic şi l-a dovedit nu doar prin ţinuta excentrică, ci şi prin celebra transformare în republică şi integrare în UE a Norvegiei! De ce e important să ştim dacă a acţionat de capul ei fals blond ori la îndemnul preşedintelui? E simplu. Dacă e iniţiativă prezidenţială, e probă clară că dl. Băsescu e parte a „sistemului ticăloşit”. Dacă iniţiativa e fulminatei d-ne Udrea, preşedintele e doar captiv al acestuia, dus de nas de serviciile secrete – nişte jucării care-i plac, doar că-s periculoase! – şi de agenţii „sistemului ticăloşit” prezervaţi şi infiltraţi, care la guvern, care la Cotroceni, care la Parchet, care în afaceri.

Şi, iarăşi, dacă sîntem atenţi nu doar la detalii, ci la toate detaliile şi la modul în care acestea se îmbină, mai observăm că lupta politică vizibilă ascunde, de fapt, o crîncenă luptă pentru resurse. Pentru că „scandalul Patriciu” a plecat de la un raport al lui Talpeş, pe atunci influent consilier iliescian, în 2004 – şi el cu interese petroliste! –, că celebrul mituitor de jurnalişti şi de politicieni, dl. Cocoş, soţul Elenei Udrea, este un potent om de afaceri, căruia i-a mers bine şi pe vremea premierului Năstase şi a primarului Băsescu şi pe vremea preşedintelui Băsescu şi a primarului Videanu, fiind asociat cu dl. Bittner, omul d-lui Năstase ş.a.m.d., ceea ce te trimite dincolo de protecţia politică, spre una mult mai ocultă! De altfel, „Academia Caţavencu”, printr-o informaţie obţinută de la fostul ofiţer de legătură, ne anunţă că, în anii optzeci, pe cînd făcea bişniţă pe Platforma Măgurele, dl. Cocoş îşi asigura protecţia colaborînd cu „băieţii”.

Şi, iarăşi, să nu uităm că pe lista „scăpată” – împotrviva legii, de altfel! – de la Parchet cu persoanele ale căror conturi au intrat la control – se pare că tot împotriva legii, pentru că nu există punere sub acuzare oficială a acestora – nu sînt trecuţi doar premierul, dl. Patriciu şi alţi oameni politici şi de afaceri, ci şi jurnaliştii trustului „Caţavencu”, singurii care, fără mamă, fără tată, au dezvăluit ramificaţiile mafiilor economice, fără să se preocupe de afilierile politice ale acestora! Interesant este că alt document al Parchetului a ajuns în mapele adversarilor d-lui Patriciu, într-un proces legat de privatizarea Rompetrol! Parchetul ăsta parcă e stînă fără cîini, ce păzeşte dl. Botoş acolo?

Deci, ce se întîmplă, vorba lui Văcăroiu? Se întîmplă că, dincolo de spectacolul politic şi de bîlciul justiţiar, se ascute lupta dintre clanuri. Se întîmplă că este vorba despre petrol, iar pentru petrol SUA au început un război în Irak şi sprijină revoluţiile portocalii în Caucaz. De ce nu ar începe unul dintre clanurile noastre aici, mai ales că e fără bombe? Se apropie integrarea europeană şi conturile trebuie reglate acum, că după aceea va trebui să păstrăm aparenţele. Iar dacă, în urma acestor vîlvăti, PNL va avea soarta PNR-CD, care e problema? Rămîn PSD şi PD, ambele răsărite din FSN-ul originar şi nu ne poate nimeni acuza că nu avem pluralism politic şi nu respectăm criteriul politicii democratice al integrării! La nevoie, îi facem pe ceilalţi moştenitori ai Secu, din PCR-ul voiculescian, liberali – şi gata! Acesta pare jocul! Dacă Băsescu este parte în el ori doar marionetă mînuită de maeştrii păpuşari e important de aflat. Ar trebui să ne dea un semn – schimbînd şefii serviciilor, de pildă, schimbînd conducerea incompetentă a Parchetului, asumînd crimele regimului comunist, continuînd curăţenia în propria ogradă. Iar cine vrea să afle, cu adevărat, ce şi de ce se întîmplă în România tranziţiei ar face bine să citească atent Moştenitorii Securităţii de Marius Oprea!

PS Excat cînd încheiam articolul, posturile de televiziune difuzează ştirea senzaţională că dl. Emil Boc, preşedintele PD, tocmai a declarat că telefonul premierului este perfect legitim şi că d-sa ar fi procedat exact la fel, dacă ar fi fost în aceeaşi situaţie! Asta este foarte interesant! Se emancipează PD-ul de sub tutela prezindenţială? Alege libertatea de opinie doar dl. Boc? Dar de ce şi, mai ales, de ce acum? Urmează evenimente interesante, de bună samă!