UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ!

Gabriel Pleşea

Hiperbolizarea, ori evidenţierea lui Paul Goma ca fiind “curajosul—în fapt singurul—disident, oponent şi rezistent român din perioada comunistă” în articolul meu “'Reîncadrarea' lui Paul Goma” apărut în săptămânalul New York Magazin nr. 429, 3 august 2005, îi prilejuieşte lui Gabriel Andreescu, într-un editorial semnat în Ziua, ediţia din 22 septembrie 2005, ocazia de a demonta “singularizarea emfatică” (de către mine, se vede treaba)  a eroului anticomunist român. Pentru a-şi substanţia demonstraţia, Gabriel Andreescu aduce o listă de nume de rezistenţi care, spre meritul lor, au protestat, activat şi au suferit în dictatura ceauşistă, în speţă în perioada cuprinsă între sfârşitul anilor '70 şi anii '80. Nu am să mă folosesc de scuza că fiind plecat din ţară din ianuarie 1976, şi locuind la New York, nu am auzit de numele din lista lui Gabriel Andreescu (acesta nescriind despre ei atunci, în acea perioadă), dar, iată, mi le însuşesc acum cu acelaşi respect cu care îi salut pe toţi cei care s-au opus comunismului. De altfel, s-ar putea spune că şi lista lui Gabriel Andreescu singularizează. Ar putea fi foarte bine contestată de Manolescu, Adameşteanu, Blandiana, Pleşu, Liiceanu, Buzura, Uricaru şi alţii. Păi, ei? Ei ce au făcut?

Problema mea este alta. În articolul meu “'Reîncadrarea' lui Paul Goma” nu îmi propuneam să demonstrez “reîncadrarea” lui Paul Goma într-o categorie deasupra celor numiţi de Gabriel Andreescu. Pentru că în editorialul său, Gabriel Andreescu asta subliniază şi numai despre asta vorbeşte, acuzându-mă de “folosirea lui Goma împotriva rezistenţei anticomuniste”. Dar eu nu despre asta tratam în articolul meu, “Reîncadrarea”. Mai mult decât atât, nu mi-am propus nici să-l pun pe Paul Goma, de pildă, deasupra altor sute de mii de victime întemniţate, schinjuite şi lichidate în cumplita perioadă dejistă, perioadă în care Paul Goma deasemenea a suferit şi despre care Gabriel Andreescu nu suflă o vorbă, limitându-se la perioada ceauşistă. Cititorii editorialului său asta înţeleg: Gabriel Pleşea îl reîncadrează pe Paul Goma în “curajosul—în fapt singurul—disident, oponent şi rezistent român din perioada comunistă”. Nu renunţ la enunţ. Nici pomeneală de aşa ceva! Vreau doar să atrag atenţia că articolul meu denunţă o altă “reîncadrare” a lui Paul Goma, de la “scriitor fără talent” la “antisemit”. Doar logica cript-securist-intelectualistă a lui Gabriel Andreescu, dobândită pe la dezbaterile GDS-iste, a putut mistifica demonstraţia mea asupra acestei noi “reîncadrări”, despre care editorialistul nu pomeneşte nimic. Nu am să caut motivele care l-au îndemnat pe Gabriel Andreescu să procedeze astfel. Dar pot pune la dispoziţia cititorilor cotidianului Ziua întregul articol “'Reîncadrarea' lui Paul Goma”, spre edificare. Cititorii săptămânalului New York Magazin au putut citi articolul meu, aşa cum menţionam mai sus, în ediţia sa din 3 august 2005 (nr. 429).