Dan Dănilă/Poezii

Dan Dănilă (Nicolae-Dan Dănilă în buletin), poet, traducător şi artist plastic, născut la 28 iulie 1954 în comuna Şura Mică, jud. Sibiu. Părinţii, profesori de ştiinte naturale. Urmează Şcoala şi Liceul de Arte Plastice din Sibiu, bacalaureat în 1973. Publică primele versuri în revista “Sunet şi culoare” a liceului, în anul 1973 debutează cu poezie în revista Transilvania (Ion Mircea, Mircea Ivănescu). Expoziţii personale sau de grup împreună cu alţi artişti sibieni (pictură, sculptură, grafică, fotografie artistică). Din 1990 trăieşte în Leonberg, lângă Stuttgart. Are două fiice, Andreea şi Cristina. În 2017, demisie din Uniunea Scriitorilor. Este membru al Asociaţiei internaţionale a scriitorilor şi artiştilor români LiterArt XXI. Nu a fost membru PCR.

Bibliografie:

L I R I C A

Dintr-un sertar   Editura Thausib, Sibiu 1993   ISBN  9739585507

Parcul salvat   Editura Hermann, Sibiu 1994  ISBN  9739590195

Fals tratat despre seară   Ed. Hermann 1998  ISBN  9739590128

Poeme   Editare proprie, Leonberg 2000

Neliniştea din cuvinte   Editura Galateea, Königsbrunn 2004  ISBN  3980935817

Calendar  poetic   Editura BrumaR, Timişoara  2006  ISBN  9736022153

50 de POEME   Editura Timpul, Iaşi 2009  ISBN 978-973-612-348-1

Atlantida există   Editura Limes, Cluj 2011  ISBN 9789737266026

Sonetele din Suabia  Editura Limes, Cluj 2012  ISBN 9789737267873

Dimineață târzie  Editura Limes, Cluj 2013  ISBN 9789737267313

Ispita labirintului  Editura Karth, București 2014  ISBN 9786069365762

Aerul călătoriilor  Editura Cenaclul de la Păltiniș, Sibiu 2015 ISBN 9786068607108

Orașe ascunse  Editura Armanis, Sibiu 2016 ISBN 9786068595436

POEMS (1973-2013)  Editura Armanis, Sibiu 2018 ISBN 9786069006160

T R A D U C E R I

Wolf von Aichelburg, Gedichte / Poezii  Ed. Hermann 1996  ISBN  9739728545

François Villon, Balade  Ed. Hermann 1997  ISBN  9739781551

Georg Scherg, Sommerliches Divertimento / Divertisment estival  Editare proprie bilingvă, 1998, cu desene de Traian Gligor

Rainer Maria Rilke, Versuri  Ed. Hermann 1999

Rainer Maria Rilke, Poeme alese  Ed. SÆCULUM  2002  ISBN  9739949940

Walter Roth, Cântecul pescarilor – Medic în Delta Dunării  Ed. DACIA XXI  2010  ISBN 9786066040891

Wolf von Aichelburg, Gedichte-Poezii, (Ediția a II-a, bilingvă, cu o prefață de Hans Bergel) Ed. InfoArtMedia Sibiu 2011, ISBN 978-606-8341-11-8

***

nu sunt bogat dar pot să dau pomană
melancolii, dezamăgiri, idei răzleţe:
îngerul meu respiră printr-o vrană,
doar când sunt afumat îmi dă bineţe

nu ştiu să oblojesc a lumii rană,
dar las o umbră veche să mă-nveţe
că nu desparţi orfanul de orfană,
nici omul mic de grijile măreţe

dau bună dimineaţa – prea departe
sunt zorile pe care le aşteaptă
cei care niciodată nu au parte
de fericirea stinsă într-o şoaptă –
cu gândul la bucatele din carte
zic seara bună – foamea se deşteaptă.

***

tot vorbind de poezie se face târziu,
în suflet e mult loc pentru mai bine:
de cauţi o rimă la ceva – vino la mine,
cuvinte am avut de când mă ştiu

dar nu mă întreba nimic de focul
care s-a stins pe când dormeam adânc –
ce pot să fac, îmi tot încerc norocul,
ca omul necăjit – nu plâng, mănânc

iar seara, uneori, mă bate gândul
să iau vaporul lung spre un atol
să mă întind pe plaja albă, gol,
să năpârlească grijile de-a rândul:
visez un vis cam palid în hamac
şi mă trezesc mai roşu ca un rac.

***

nimeni nu ştie cine a ros chiparosul,
cine a mâncat noua răşină din parcuri:
noaptea se petrec umbre tare ciudate,
oraşul pare stăpânit de nişte noime

de aceea trei borne se plimbă, amorţite,
pavajul năpârleşte ca un guşter gras,
statui solemne se ascund sub poduri,
pubelele valsează, un clopot n-are glas

hingherii se ascund, măturătorii negri
de frică au intrat în greva foamei lor,
pe la răscruci, hîrtii şi pungi dansează,
spre luna plină urlă haitele de câini.
primarul fanfaron cu urechi înfundate
doarme păzit de un cerber din carton.

***

pe o sfoară de rufe ne-am văzut viitorul
mai clar decât în oracolul de marmură:
atârnă tare greu trecutul sub cearceafuri,
am tot spălat sudoarea fără rost – de mâine
intrăm în post şi vom săruta cenotafuri

manole ştia – vântul nu urcă pe ziduri,
deci să ne fie iertate prea sfânta sărăcie,
exodul spre bodegi sau vorbele cam plate:
doamne, tu ştii că nu e nici o şmecherie
când simţi nevoia scumpă de dreptate,
doar plaiul ne cunoaşte, pe toate le ştie

câteodată ne cutremurăm de atâta curaj,
uneori urcă în noi un fel de rapsodie –
urând cuvintele urâte, şomaj, ecarisaj,
şi ocolindu-le subtil, noi scriem poezie.

***

e tot mai subtilă capra vestită a vecinului,
ştevia şi bozul nu mai sunt cuvinte rare:
de dorul ploii s-a îmbolnavit ţăranul,
cresc buruienile din milă şi uitare

ceva intră şi iese mereu din istorie,
cineva ne priveşte încruntat cam de sus –
încă n-am spus tot ce-am avut de spus,
azi ciripeşte imnul de stat o prigorie

iar mâine un vultur falnic, fără glas:
până când să tot cântăm după ureche?
de fapt, puţine strofe au mai rămas.
degeaba pârleaz, poarta-i tot mai înalta,
nu se nasc arhitecţi pe oricare maidan,
nu faci vikingi din marinari de baltă.

***

nu urăsc viermii, dar există oxiuri verticali?
la festin, chemaţi de clopote, duşmanii care
numai acolo se mai suportă între ei, visează
un imn cu totul nou, salvarea generală – dar
goi de-ar fi, tot s-ar fura între ei de luni

milogii de la catedrală îi îndeamna – fraţilor!
dar ei sunt orbi, doar prin deşertul sufletului
au tot umblat cu mâinile întinse, viclenia
atoatevăzătorilor arde ca seceta în august:
să lapidăm şamanii mincinoşi, strigă unul
mai curajos de la nivelul trotuarului murdar,
de când dreptatea a căzut din efigie, pumnul
concret se împarte egal tuturor, pe meninge
cheaguri de sânge, doar roşu în faţa ochilor –
să tăiem viţelul ispăşitor sau ţapul de aur,
ori invers, fiul rătăcitor repatriat prin decret
sau vaca europa căreia i-a cam secat laptele.
important e să curgă ceva tulbure între noi,
să simţim izul binecunoscut de carne arsă.

* * *

moartea din poem şi din imperiul vieţii
ca o rimă rară la un ultim vers. dintr-o
dată totul s-a şters, s-a întors în călimară.
ereţii pe cer rescriu definiţia unui zbor
fără pradă, tot ce clădim visează să cadă
cu zgomot asurzitor. moartea omului de
zăpadă cheamă florile de cireş, cei aleşi
îşi coboară privirile să nu vadă când ieşi.
mai uşor e să povesteşti visul decât viaţa
cu faţa întoarsă spre sine, când te iubeşti
într-o farsă reinventând paradisul. e bine
să creşti printre unităţi de măsură, printre
animale materne cu puii în gură. la ţară
e moartea uşoară, e viaţa mai viaţă afară,
abia apoi să citeşti cum se iese elegant din
poveşti şi să-ţi pese. scrii rimat dacă poţi,
rima dă plopilor soţ, te leagă de cuvinte.
o ierţi mai uşor dacă e rea sau te minte.

selecție realizată de NIG(Florida)