Grigore Culian într-un dialog necenzurat cu Doina Uricariu(12)

Grigore Culian:Mi-ați vorbit, nu doar mie, despre importanța unui proiect susținut de Igor Mocanu, care v-a trimis cu mult timp înainte de eveniment un material fabulos, legat de literatură și alte arte în Avangardă, precum dansul, scenografia, muzica, filmul, arhitectura Mă refer la un eveniment dedicat avangardei istorice a secolului XX în România.
Doina Uricariu:A fost un eveniment major pe care și l-au dorit reluat, la MoMA, curatorii marelui muzeu de artă modernă de la New York pe care i-am invitat. Nu a fost o simplă conferință, o expoziție reunind lucruri cunoscute . Conferința susținută de Igor Mocanu a prezentat, în sinteză, o istorie alternativă, dacă nu chiar paralelă, a avangardei din România. În final, a avut loc sesiunea de întrebări și răspunsuri, cu participarea activă a publicului. Expoziția a cuprins 150 de fotografii-document ce au fost expuse pe 20 de panouri de mari dimensiuni (100 x 70 cm), „mimând“ procedeul fotomontajului, frecvent utilizat de curentele avangardei. Au figurat imagini din principalele reviste avangardiste din România interbelică, precum: 75 HP, Alge, Contimporanul, Integral, UNU, grupate tematic: cinema, fotografie, colaj și fotomontaj, muzică modernă, design expozițional și protocuratoriat, corp, spectacol, pantomimă, performance, artă exotică. Proiecțiile video au cuprins o selecție de 22 de filme documentare din fondurile ANFR, precum
Ștrandul Kiseleff (Marcel Iancu) (România, 1930, reportaj, a/n, mut, producător:Ștrandul Kiseleff) sau Expoziția pictorului Perahim(Jules Perahim) (producător: Jurnal sonor ONC nr. 2 / 1945), puse în relație cu cele despre maeștrii internaționali ai avangardei – Pictorul Salvador Dalí caută să șocheze publicul (producător: Actualitatea în imagini nr. 51 / 1956) sau manifestări artistice internaționale – Modă cu modele create de pictori suprarealiști (producător: Actualitatea în imagini nr. 21 / 1960), purtând de această dată amprenta ideologiei epocii comuniste. proiectul a inclus o secțiune video dedicată spectacolului Reenacting cu Lizica Codreanu, care a avut loc, la 1 martie, la Centrul Național al Dansului – București (CNDB), în coregrafia Vavei Ștefănescu, după dansul Lizicăi Codreanu (cunoscută drept una dintre muzele lui Brâncuși) din documentarul lui Cornel Mihalache.

Grigore Culian: A reacționat cineva, simțindu-se lezat, atins în spiritul lui mai pudibond, atunci când a privit expoziția revistelor avangardei? A fost cineva deranjat de coperta unei reviste? A socotit expunerea ei deplasată?
D.U.: Nici vorbă! Nici la vernisaj, nici în cadrul comunității, nici în presa sau la televiziunea comunității din New York. Revista unor tineri avangardiști care au vrut să provoace spiritul conservator sau să-l irite pe Nicolae Iorga nu mai este de peste aproape un secol motiv de cenzură, e un fapt și un obiect clasat care smulge colecționarilor internațional, la licitații, când apare, mii de euro. Revista scoasă de Aurel Baranga, Gherasim Luca Paul Păunși Jules Perahim, anterior redactori cu toții la revista Alge și inspirați în gestul lor, se pare, de Geo Bogza a apărut într-un singur număr, în 20 de exemplare. Așa stau lururile iar eu nu fac decât să rproduc după cele afirmate de Sașa Pană, în volumul lui Născut în ’902. Revista a apărut pe 1 octombrie 1931. Doar șapte exemplare au fost distribuite. Tinerii redactori au stat după gratii câteva zile. Acum câțiva ani,un exemplar s-a vândut la licitație cu cinci mii de euro. Mihai Gâdea, reinventându-se la ocazii dirijate anume, ca specialist în cultură și chibițare a făcut un scandal pentru rating.A fost o emisiune jenantă prin ignoranțăși nerespectarea nici unei deontologii. Nimeni nu văzuse expoziția, nimeni nu era specialist în avangardă, nici eu nici Igor Mocanu nu am fost invitați să ne expunem punctul de vedere. Emisiunea merita un proces și vă asigur că ar fi fost răsunător dar asta ar fi trebuit să fiu în România.

Grigore Culian: La New York, au loc reuniunile anuale ale European Broadcasting Union(EBU), o organizație internațională formată din 72 de membri activi, din 56 de țări europene.
D. U.:Am stabilit de comun acord cu muzicologul Oltea Șerban Pârău, director al Centrului Cultural Media de la Radio România cine urmează să fie invitatul fiecărei ediții. În 2014 programul l-a inclus pe Horia Mihail al cărui nume a fost făcut cunoscut publicului larg din România și Republica Moldova grație seriei de de recitaluri „Pianul călător”. Horia Mihail a avut un recital extraordinar la Klavier Haus, la Unity Center de la strada 58, în inima Manhattan-ului. Horia Mihail a susținut un recital W A. Mozart și a lansat un CD din seria Pianul călător cu înregistrări ale unor compoziții de Beethoven. Primul recital de pian susținut de Horia Mihail a avut loc în sala Auditorium a Institutului. În program: W.A. Mozart: Rondo în Re major K 485, Fantezia în re minor K 397, Sonata în La major K 331, Rondo în La minor K 511, Fantezia în Do minor K 475, Sonata în Do minor K 457.
În cadrul evenimentului, am făcut atunci o succintă comparație între arta pianistului Horia Mihai lși a altor mari pianiști care au abordat compozițiile pentru pian ale lui Mozart, precum celebrii Claudio Arrau, Vladimir Horowitz, Sviatoslav Richter, Helene Grimaud. În continuare, Oltea Șerban-Pârâu, doctor în muzicologie și critic muzical, director al Centrului Cultural Media Radio România și director artistic al Orchestrelor și Corurilor Radio, a făcut o prezentare a proiectului „Pianul călător“. Al doilea concert a avut loc la Klavierhaus, și a fost precedat de o conferință susținută de muzicologul Oltea Șerban-Pârâu.

Au fost prezenți la concerte: Ovidiu Miculescu, președinte-director al Societății Române de Radiodifuziune, Giorgi Baratashvili, director general al Georgian Public Broadcaster; Jorunn Hope, Norway Executive al IR, NRK, Vice chair al EBU Radio Music groupși Chairman al EBU Euroclassic Notturno, Louis Heinsmann, director comunicare Radio Olanda.
La ediția din anul următor, invitat a fost pianistul new-yorkez de origine română Matei Varga. Programul recitalului, susținut cu strălucire și aplomb de Matei Varga, a cuprins In the Mists de compozitorul ceh Leos Janáček, Sheherazade din Masques op. 34 de polonezul Karol Szymanowski, Suite op. 14 de Bela Bartók,Sonata no. 1, op. 24, în Fa diez minor de George Enescu. Recitalul pianistului Matei Varga a avut loc la The Concert Space/Beethoven Pianos, din New York.

Matei Varga

Grigore Culian: Mă întreb cât de greu poate fi să alegi între atâția artiști, atâtea generații de artiștiși mai multe proiecte valoroase. Ați avut anume criterii, altele decât cele axiologice, estetice?
D. U.: O întrebare foarte bună. Criteriile esteticeși axiologice sunt obligatorii.Dar nu poți să nu ții seama de contactele artiștilor, de participările lor internaționale, de notorietatea de care se bucură în lumea galeriilor, muzeelor de artă modernă contemporană. Institutele culturale nu sunt sedii de puericultură. Deși susțin artiști care vădesc un talent precoce. Dacă ar apărea o nouă Alexandra Nechita, sunt convinsă că ar fi sprijinită. Am susținut participarea corului de copii Alegretto, un cor excepțional, cu un palmares internațional. A fost invitat de un mare Festival internațional, la ONU. Vârsta copiilor din cor nu exclude notorietatea. Performanțele internaționale determină selecția și promovarea unui proiect
Aș mai da un exemplu. România are mulți artiști vizuali de valoare. Când am susținut expoziția „Arheologia memoriei/The Archaeology of Memory“, l-am susținut pe unul dintre cei mai cunoscuți artiști vizuali români din tânăra generație, Vlad Basarab. A avut două evenimente distincte, la Pittsburgh Center for the Arts, din statul Pennsylvania (PA)și la sediul Institutului Cultural Român de la New York.
Argumentul decisiv în susținerea lui Vlad Basarab, un artist remarcabil, a fost invitarea lui de către un centru important de artă american ca să deschidă o expoziție la Pittsburgh Center for the Arts, PA . El fusese de asemenea invitat ca să susțină un soi de artist talk la Pittsburgh Center for the Arts, PA, Apoi artistul, care a creatși o o tehnică nouă,și-a prezentat proiectul „Arheologia memoriei“, în sala Auditorium a Institutului Cultutral Român de la New York. La finalul conferinței a avut loc o sesiune de întrebăriși răspunsuri, cu participarea activă a publicului.
Concepută într-un registru stilistic bazat pe colaj și inserturi de desen, expoziția artistei vizuale și scenaristei Oanei-Maria Cajal, intitulată „Posters For Unwritten Plays“, a fost deschisă la galeria La MaMa, din East Village, New York unde am avut anterior trei întâlniri care se refereau la faptul că ICRNY susține proiectul material, logistic. Expoziția nu ar fi avut loc fără susținerea ICRNY.Am discutat proiectul cu directoarea Teatrului La MaMa, doamna Mia Yoo, care a fost prezentă la vernisajul expoziției „Posters for Unwritten Plays“.Artista a fost susținută pentru contactul pe care-l stabilise cu galeria La MaMa, care avea nevoie obligatoriu de suportul material al unei instituții care să susțină artistul, chiar dacă expoziția includeași portretul/portretele lui Ellen Stewart, o generoasă vizionară, care a fondat, în 1961, într-un subsol, galeria La MaMa.Numele teatruluiși galeriei La MaMa ne amintesc de parcursul marelui regizor Andrei Șerban legat de această instituție.și alți mari artiștiși-au deschis aripile, susținuți, provocați să se descopere în climatul acesta creator, liber, iconoclast de la MaMA. Compozitorul Philip Glass, dramaturgii Sam Shepard, Lanford Wilson,regizorul Robert Wilson, actorul, cântărețul, dramaturgul multi premiat Harvey Fierstein,compania fondată în 1991, Blue Man Group,creatorul unui studio de dans celebru, Kazuo Ohno sau, într-o perioadă mai recentă, Teatrul Liber Belarus.Ideea este să dai tot creditul acestor oportunități, ceea ce nu înseamnă întotdeauna un transfer de talent dinspre înainta și spre urmași.Gloria unei galerii nu asigură neapărat și gloria artiștilor pe care-i găzduieșteși e dreptul fiecărui expozant să se mândrească cu faptul că a avut o expoziție într-o galerie faimoasă.
Spațiul de expunere era într-un proces de reamenajare și ca orice șantier în lucru îți cerea puterea de a-ți- imagina cum o să arate. Cunoșteam locul dinainte de renovareși translocări. Curatorii expoziției au fost Matt Nasser, directorul galeriei și coordonatorul seriei de lecturi experimentale,și doctorul Ștefan Cajal, soțul artistei. În cadrul vernisajului, a fost lansată și cartea Posters For Unwritten Plays, volum publicat la Editura Institutului Cultural Român, prezentat publiculuiși la BookExpo America (BEA).Am scris prefața acestui volum în care a publicat și Andrei Șerban un generos comentariu.
O revelație a fost expoziția pe care am deschis-o în Auditorium dedicată colecției de peste 40 de desene, acuarele, picturi de Marcel Iancu, aflate în colecția unui mare iubitor de artă, inginerul Stephan Benedict. La vernisajul expoziției am avut invitați de marcă pe Juliet Kinchin, curator al departamentului de arhitectură și design al Muzeului de Artă Modernă din New York, pe profesorul universitar de astrofizică Michael Finkenthal de la Universitatea John Hopkins (S.U.A.), un excepțional cercetător pasionat de autorii avangardei.Am invitat directoriși curatori de la mari galerii din New York. A vorbit și Stephan Benedict, inginer proiectant, pasionat colecționar de artă, membru al unor importante muzee new-yorkeze.

Grigore Culian:știu că vă bucurați de toate premiile obținute de artiștii, muzicienii români, de cărțile unor autori care sunt publicați de edituri din SUA, Canada sau Anglia și că ați promovat asemenea succese internaționale pe site.Există un premiant la o competiție de jazz pe care l-ați susținut?
D. U.: Mai mulți.Am susținut participarea pianistului Sorin Georgian Zlat, la Jacksonville Jazz Piano Competition, la The Florida Theatre. Finala competiției de jazz la care a participat Sorin Zlat a avut loc pe o scenă prestigioasă, de maximă vizibilitate, la The Florida Theatre. Pianistul Sorin Zlat a interpretat atât piese solo, cât și în acompaniamentși a fost răsplătit cu „Marele Premiu“.

Grigore Culian: Cum faci cunoscut un mare compozitor sau scriitor în lumea americanilor tineri?
D. U.: Lucrezi cu americanii din generațiile tinere, de la catedrele de literatură, de la Conservatoare și Colegii de muzică. Le propui partiturile unor compozitori români, îi ajuți să organizeze audiții, ateliere de studiu, concerte în interpretarea tinerilor cântăreți americani. Am organizat asemenea ateliere cu sprijinul unor cântăreți de operă de origine română. La workshop-uri au participat tineri studenți de la diferite universități, care au interpretat piese scrise de compozitori români, în limba engleză, franceză și română. Workshop-urile au fost susținute la Lehmann College și în sala Auditorium a Institutului Cultural Român de la New York. De asemenea, Micaela Mingheraș a programat un concert și la St Andrew Episcopal Church, în mai 2015. Proiectul „George Enescu, eternul contemporan“, a fost prezentatși în sala Auditorium a Institutului Cultural Român de la New York. Concertul susținut de soprana Micaela Mingheraș a integrat liedurile lui Enescu și a fost inclus în seria de evenimente de la Book Expo America 2015, dedicate literarurii române. Un masterclass de canto clasic și de muzică românească a fost susținut de Micaela Mingheraș, sub titlul „Romanian Singing Workshop in New York”.

Micaela Mingheraș