Marina Popescu/Poezie

 

 

 

ok

am luat şi pauză
am făcut din poezii
avioane care s-au înecat în Dâmboviţa
elegant
fără pagube materiale, fără victime
/aparent/

(Am învăţat să pierd)
am învăţat cum să tac
atunci când toţi vorbesc şi cuvintele lor se întind
precum ciorile peste Cişmigiu
în serile de toamnă:
o pată de întuneric peste ochiul orb
al oraşului.

draft de mesaj salvat în telefon:
“viaţa sentimentală a unui bărbat
e un dulap cu multe sertare
în fiecare dintre ele
închisă
câte o femeie
pentru fiecare trebuinţă
pentru fiecare moment când vidul înghite rutina
sau invers.”
/Iluzia unei iubiri ca masturbare a orgoliului/

Imaginaţia e duşmanul
cel mai de temut al omului
aşa mi-am i-ma-gi-nat într-o seară
în care părea că totul se sfârşise
fiindcă atunci cineva mă privea cu atenţie
cineva încerca să-şi i-ma-gi-ne-ze
ceşicum

Pe dinafară nimic schimbat
poate doar
câteva fire albe odată cu iarna.
Pe dinăuntru nimicul a crescut
/a crescut până când/

de acum libertate.

mai mult decât nimic

în transă
muzica
la celălalt capăt al întunericului
nimic
şi asta pentru că
nu există un capăt al întunericului

închid ochii
eu
sunt noaptea şi deznădejdea şi moartea
degeaba
caut stele pe dinăuntrul pleoapelor

din silabele pe care nu am avut curaj
să le spun
imaginez cuvinte noi
inutil de frumoase

vroiam
să scriu un poem
dar până să pornească Word-ul
l-am uitat

#pointless

în visul ăla o voce spunea să
îmi tai părul şi întreaga viaţă mi se va
schimba
posibil să fi fost coco chanel

dragostea nu e un act caritabil
deşi undeva am citit că ar fi
o strânsă legătură între ele
dragostea este
despre riscuri investiţii & obsesii
obsesii
obsesii
apropo de asta
îmi cumpăr cărţi pe care ştiu
că nu le voi citi niciodată
cred
că doar o sumă foarte mare de bani
poate umple un gol imens
ascult pe repeat Cigarettes after Sex
în tip ce tastez
şi şterg
şi iar tastez
acelaşi mesaj pe care
nu am de gând
să-l trimit

ploaia spală geamurile & alte
urme mai vechi

seo 1.0.

nu spun nimic
tăcerea e ploaia
în care alergăm dezbrăcați
atunci când înțelegem că singura goliciune ruşinoasă
e cea sufletească

dincolo de cuvânt
e zidul de care te loveşti
când îți imaginezi că vei găsi
o uşă
dincolo de cuvânt
un grilaj de fier
un hashtag imens
“Imaginație” am scris odată
apoi am vrut să uit
şi m-am ascuns după
##################

#nugândi
ca să nu afli despre tine lucruri
incomode
lasă rețeaua să-ți invadeze mintea
să-ți vândă lucruri de care te-a convins
că ai nevoie
profit & naivitate
pentru depresivii mileniului 3

#IAmTheInfluencer
#FollowMyChaosToForgetYours
repetă la infinit
cuvinte comode & sigure
folosite de milioane de ori
vocabularul prescurtat
pe care îl înveți
când îți dai seama că
#imaginația doare
la fel de mult ca
#realitatea

NICI UN COMENTARIU

Lasă un comentariu