În semn de protest și de solidaritate cu doamna Roznoveanu, o profesionistă în jurnalism, m-am retras și eu, discret, dar nu înainte de a adresa câteva cuvinte aspre corului jalnic de aplaudaci comunistoizi (condus de tovarășul fruntaș pe ramură Alex Marmara), care savura „victoria“ în aplauze furtunoase. „Comitetul de criză“ adhoc nu accepta (și) argumentele cunoscutei scriitoare și jurnalistei românce, reacționând cu mânie proletară!
Din păcate, pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, organizatorul Simpozionului, s-a lansat într-o butadă de afirmații aberante, acceptând și chiar încurajând actul de impostură pus în lumină de doamna Roznoveanu. Calitatea sa de organizator și de scriitor român ar fi trebuit să-l determine să așeze lucrurile pe făgașul lor adevărat.
Mă disociez total de un asemenea comportament, deși am susținut eforturile preotului și omului de cultură Theodor Damian de a promova valorile românești departe de țară, motiv pentru care
l-am propus și sprijinit personal pentru a obține distincția de excelență „Queens Ambassador Award 2017“, decernată în luna noiembrie anul trecut. Nu regret gestul colegial și prietenesc făcut la acea vreme, fiindcă preotul Theodor Damian merita o recunoaștere americană pentru realizările sale în cadrul Comunității Românești din New York, dar nu pot accepta sau încuraja atitudinea afișată public la Simpozinul „Eminescu“. Într-o țară ca America, unde dreptul la liberă exprimare este garantat de Constituție și unde orice tentativă de atac asupra acestui element fundamental într-o democrație este aspru pedepsit de lege, calitatea de profesor de Etică la o universitate impune echidistanță, element care a lipsit cu desăvârșire în atitudinea preotului Theodor Damian și care îl face principalul responsabil pentru cele petrecute.
Revenind la tovarășa „profesoară“ Mariana Tera, trebuie să remarc – pe lângă faptul că regulile academice nu permit asumarea acestui titlu fără a deține o catedră – că tovarășa se consideră și „jurnalistă“. Are tot dreptul să practice această profesie, mai ales că nu e nevoie de studii de specialitate pentru a fi jurnalist și redactor-șef la o publicație. Numai că această poziție nu îți permite să calci în picioare regulile de etică ale unei meserii puse în slujba Adevărului. Spunând că „asta e opinia mea“, dar „uitând“ s-o semneze, copiind, plagiind, compilând și tăind sau adaugând paragrafe întregi din articole furate de pe Internet, fără acordul autorului sau autorilor și sfidând drepturile de autor, capătă o conotație penală!
Una dintre marile abjecții a comis-o în ediția din 6 decembrie 2018 a ziarului pe care îl redactează, „Romanian Journal“, la o zi după moartea Regelui Mihai I. Am semnalat-o prompt, fără echivoc și cu probe zdrobitoare, într-un editorial publicat în Cotidianul din 21 decembrie 2017 și nu mai insist asupra ei.
Oare cum puteți justifica toate aceste (pseudo) „opinii“, tovarășă „profesoară“ și „jurnalistă“?! Cum vor reacționa Casa Regală a României și – mai ales – avocații instituției când vor primi o copie a „capodoperei“ pe care ați fabricat-o chiar în ziua dispariției Regelui Mihai?! Sau Președintele României, care decretase zile de doliu în toată țara?! Sau Patriarhia Română, care a onorat momentul repatrierii trupului neînsuflețit al Regelui Mihai printr-un consemn de a se trage clopotele și a se ține slujbe de pomenire în toate bisericile din România?! Sau oficiul pentru depistarea plagiatului/plagiatorului din România (ORDA), care vă poate face responsabilă (sau responsabili) pentru toate aceste infracțiuni extrem de grave și care vă poate obliga să plătiți daune morale și materiale agențiilor de știri și autorilor copiați ciuntit și în mod ilegal?! Cum veți răspunde pentru mizeria morală în care vă complaceți și care vă descalifică, iremediabil, în fața opiniei publice și a presei scrise În general?!
În timp ce românilor bine pregătiți, care au ales să trăiască în America, NU le sunt recunoscute diplomele obținute în țară, apare din neant tovarășa Tera și ne bagă sub nas titluri academice pentru care nu este calificată, promovând plagiatul, minciuna, demagogia, impostura, falsul și derizoriul în spațiul cultural româno-american! Și asta cu acceptul public al preotului profesor universitar de Etică (În America!) Theodor Damian și în aplauzele trepădușilor din jurul său! Ei bine, celor care ne cred idioți, am să le dau o veste proastă: un grup de intelectuali români-americani din New York au decis să formuleze un comunicat prin care se disociază ferm de asemenea practici și condamnă cu vehemență acest mod de a păcăli Comunitatea Românească. Veți afla în curând numele lor.
„«Nu îmi pot asocia numele cu impostura și confuzia valorilor, mă văd nevoită să plec». Și m-am ridicat în picioare. Atunci s-a strigat, de către corul de susținători fideli, enoriași la biserica unde Theodor Damian slujește și indivizi care au obținut grație relațiilor lui un post într-o instituție de învățâmânt: «Plecați, vă rugăm să plecați». Mai trist este faptul că tot acest amestec de impostură și pretins profesionalism se petrece sub ochii și sub oblăduirea criticului și istoricului literar M.N.Rusu! De ce tace, acceptă, MNeul aceast marasm?! Confuzia valorilor, susținerea imposturii în jurnalistica românească de aici; considerarea the freedom of speech drept libertatea de a plagia, spune enormități, promova nulități sunt practicate de preotul, poetul, profesorul universitar de la The Metropolitan College, și autorul studiului Theological and Spiritual Dimensions of Icons la o scară stupefiantă. Mă întreb cum de este posibil. Să fie asta pentru că nimeni nu i-a spus public aceste lucruri și el consideră că nu poate fi tras la răspundere, da socoteală nimănui, ca și când ar fi Dumnezeu? O face conștient, nonșalant, sfidător. Chiar cu cinism. Institutele nenumărate aflate sub oblăduirea sa, și care, de fapt, sunt fictive, sunt o altă gogoriță, ca să nu spun minciună. Ceea ce se petrece își are cauzele – printre altele – și în absența activității Institutului Cultural Român în comunitatea românească. La ICR ar trebui să fie o dată pe săptămână ușa deschisă pentru românii care trăiesc în New York. Dar snobismul, birocrația, centralismul exacerbat (nicio manifestare culturală nu poate avea loc fără aprobarea Centrului de la București) al ICR i-a alienat pe cei care sâmbătă, 13 ianuarie, au venit la restaurantul «Boon». Ei nu au unde să se ducă și asta mă doare. Îți mulțumesc că m-ai urmat părăsind simulacrul de simpozion academic. “, scrie doamna Mirela Roznoveanu într-un mesaj transmis prin e-mail. Trist și adevărat!
Americanii știu cum să aprecieze valoarea și să răsplătească performanța, NU titlurile false ale unora sau altora! Ca români, dar și ca americani, avem datoria și obligația să combatem dur exportul de minciună, manipulare, impostură, plagiat, fals intelectual dinspre România înspre țara în care am ales să trăim – America! Sper că am fost destul de clar. Cu nume, fapte și probe!
Grigore Culian
